„Gasesc foarte multa frumusete in imperfectiune, asta ne face umani” – Partea a 2-a

Laura Lezis1
De Laura Lezis
21 aug. 2018

Greu ar fi crezut cineva ca Vladimir Draghia va renunta la burlacie. Chiar el spune ca intotdeauna a evitat promisiunile pe termen lung. Insa de curand a facut-o: s-a casatorit, dupa o relatie de patru ani, cu Alice, mama fiicei lor, Zora.

A revenit din Republica Dominicana si se pregateste pentru un nou proiect tv si cateva online. Insa, cel mai important, sta cu familia. Vladimir Draghia, castigatorul emisiunii Exatlon, campion la inot si actor, povesteste despre lucrurile mici care il fac fericit si despre iubire, curaj si greseli.

Daca Vladimir de la 70 de ani s-ar intalni cu cel de acum, cum ar fi?

Sunt sigur ca ar vrea sa-i dea un sfat, dar Vladimir de acum, incapatnat si inca tanar, i-ar zice sa stea in banca lui pentru ca cel tanar are viata lui si vrea sa si-o traiasca. Vreau sa am posibilitatea sa fac greselile mele. Nu poti trece prin viata fara greseli. Mi se pare plictisitor sa ajungi la batranete, sa te uiti in spate si sa nu poti sa spui ca ai gresit. Cred ca frumusetea vietii este sa iti aduci aminte de acele greseli zambind. Asta cred ca denota putere, sa treci peste. Daca totul ar fi liniar, ar fi tare plictisitor.

Nu iti este teama de greseli?

Nu si am facut multe tampenii si cred ca o sa mai fac.

Ai un idol?

Nu. Niciodata nu am avut. Copiii mai au postere pe pereti, eu nu am avut niciodata. Nici in sport. Tot ce am admirat, am facut. Eu nu ma uit la sportivi, fac sport. Eu nu ma uit la televizor, eu fac televiziune. Nici cand faceam inot nu mai uitam la campionii mondiali, serios. Eu voiam sa fiu eu cel mai bun, nu sa intrec pe cineva. Intr-o competitie sportiva, mi se pare cel mai important nu sa reusesti sa il bati sau sa il intreci pe celalalt, ci sa devii tu mai bun, cel mai bun. Nu conteaza in fata cui sau fata de cine, ci sa fii tu cel mai bun. Asta a fost si deviza mea la Exatlon. Motto-ul meu a fost “sa castige cine ste cel mai bun, dar totusi lupta este cu tine”. Exact asta cred si uite ca a functionat.

Ce ai facut in numele iubirii?

Mi-ar placea sa spun ca am avut puterea sa renunt, dar adevarul este ca nu e asa. Am suferit. Sunt dispus sa sufar in continuare in numele iubirii. Tot in numele iubirii am si inflorit de multe ori. Am scris.

Te-ai simtit vreodata neacceptat, neiubit, respins?

Da, cred ca toata lumea are astfel de intamplari. Am stiut sa ma fac acceptat cand am simtit ca nu sunt dorit undeva sau am incercat sa caut un loc in care sa ma regasesc, sa fiu acceptat. Daca vrei sa fii undeva si nu esti acceptat, mi se pare normal sa incerci sa te faci acceptat. Daca chiar nu se poate, iti gasesti alt loc. Nu trebuie sa insisti. Eu asa fac. De obicei simt daca nu e locul meu undeva.

Neiubit te-ai simtit?

Neiubit nu, din fericire. Mama a stiut cum sa ma faca sa ma simt iubit.  Mereu am fost sigur pe dragostea ei. In relatia de cuplu am dat foarte mult si poate de aceea am si primit. In relatiile cu prietenii, e cam mult sa ceri iubire. Cred ca e suficient sa ceri sa te poata amuza. Tot aud povesti ca am fost deceptionat de prieteni. Dar de ce ati ajuns pana acolo? Ok, vrei respect, dar sa ceri dragoste? Cred ca doar in foarte multi ani poti sa ajungi sa ceri dragoste int-o prietenie. Insa cand nu sunt niste ani, nu cred ca se pune problema de a fi surprins in mod neplacut.

Te-ai abandonat pentru altii?

Nu. De fapt, trebuie sa ne dam seama ca cel mai mult ne iubim pe noi. Tot ce facem, facem pentru noi. Si cand dam de pomana, dam pentru noi, pentru ca ne place sa ne simtitm noi bine. Nu prea exista puritate nici macar in gesturile frumoase, tot din dragoste pentru noi le facem.

Ce te face fericit?

Fiecare zi, Calea Victoriei, soarele, vantul, tot ce tine de natura, ziua, noaptea. Cred ca am o predispozitie spre fericire. Acum doua seri citeam ca oamenii au predispozitii. Poti ajunge cu media la sapte sau le trei – in general oamenii o au la cinci – eu cred ca o am spre opt.  Am avut si eu destul de multe greutati, dar am trecut repede peste ele si tot acolo am ajuns. Asta este cheia, sa treci peste. Degeaba ramai acolo. Trebuie sa treci peste si sa iti regasesti echilibrul cat mai bine.

Poti ierta?

Daa, eu iert tot timpul. Cred ca natura ne-a dat un dar foarte important, care se numeste iertarea. Exista si vorba aceea romaneasca “iert, dar nu uit”. Uitarea inseamna exact iertare. Eu uit des si mult.

E ceva ce nu ai putea ierta usor?

Habar nu am. Insa, uite, e spre binele tau sa nu porti ranchiuna. Daca o porti cu tine, o tii in spate si ramai cocosat.

Pentru ce te simti recunoscator?

Pentru tot, pentru tot ce ma face fericit sunt recunoascator. Stiu ca multe nu mi se pot atribui neaparat mie, nu e meritul meu pentru multe lucruri care ma fac fericit si de aceea  sunt recunoscator.

Pentru ce te feliciti cel mai tare?

De fiecare data cand reusesc sa fiu calm, cand stiu ca in mod normal as fi enervat. De fiecare data cand trec peste un episod din asta, am o impresie buna despre mine si zic, “uite ca am reusit”. Ma enervam destul de repede si tare si in ultimul timp lucrez la asta si ma felicit cand reusesc.

Pentru ce te critici cel mai des?

Cand nu reusesc sa fac ce am zis mai devreme.

Echilibrul in ce ti-l gasesti?

In Alice, in Zora, in sport, in lucrurile care ma definesc. Imi gasesc echilibrul cand ma intorc la mine, la cine sunt eu cu adevarat.

Foto: Instagram – Vladimir Draghia