Eu sunt un om cu o viata indestulata, dar sa stiti ca niciodata nu am muncit pentru bani. Ei sunt un efect, nu o cauza. Pentru mine. In jurul meu insa vad oameni transformati in sclavi ai conturilor.

Eu sunt un om cu o viata indestulata, dar sa stiti ca niciodata nu am muncit pentru bani. Ei sunt un efect, nu o cauza. Pentru mine. In jurul meu insa vad oameni transformati in sclavi ai conturilor. Iar cei care se plang cel mai mult sunt exact cei care au cel mai mult!

Zilele trecute m-am reintalnit cu un prieten care a ales sa plece din Romania in urma cu 25 de ani. Si-a construit in alta parte o viata care il face fericit si nu revine foarte des in tara. Ultima oara fusese in urma cu trei ani.
Dupa ce am vorbit vrute si nevrute am simtit firesc, de altfel, sa-l intreb cum i se pare Bucurestiul, ce impresie ii face, cum s-a schimbat, cum i se par oamenii. Mi s-a parut un bun observator, care ar vedea lucrurile dintr-o perspectiva daca nu mai clara decat a noastra – care, chiar daca se intampla sa calatorim mult, totusi locuim aici – cel putin mai diferita.

S-a produs o rasturnare a valorilor atat de grava incat unii oameni sunt de nerecunosut

Prima impresie pe care mi-a marturisit-o e ca Bucurestiul s-a schimbat mult si in bine, e mai curat, mai ingrijit, mai frumos, oamenii parca nu mai sunt atat de plini de furie ca in urma cu ceva ani.
Ceea ce l-a frapat foarte tare insa e ca simte ca s-au schimbat valorile acestor oameni! I se pare ca romanii nu mai apreciaza aceleasi lucruri ca in trecut.

Din cauza societatii si a structurii ei, banul a capatat o valoare importanta, majora chiar, care guverneaza vietile oamenilor fara ca ei sa isi dea seama uneori. Cumva, banii au ajuns sa ne schimbe foarte mult comportamentul!

Banii – noua capra a vecinului

Nu am dat foarte multa importanta acestui aspect pana in momentul in care nu am constientizat cu adevarat pe ce piedestal au ajuns sa fie urcati banii!
Stiam ca ocupa un loc important, dar n-am urmarit neaparat si impactul pe care il au asupra celor din jur. Apoi mi-am dat seama ca subiectele uzuale de discutie sunt foarte mult legate de aceasta zona.
Cine si cat castiga? Cum ii castiga? Unde si cu cine ii cheltuie? Exista o vesnica preocupare legata de modul in care ceilalti aleg sa isi cheltuiasca banii si o continua comparative intre “eu” si “ei”. Nu trebuie sa mai moara capra veciunului, ci trebuie sa dea socoteala pentru venituri! Trebuie sa aflam, sa stim, sa ne uitam la ceilalti!

Nu faci, nu esti

La masa, oamenii nu mai sunt prezenti cu adevarat! Stau cu ochii in telefoane si cauta sa afle ce fac ceilalti, ”prietenii”. Se intalnesc cu tine si nu te privesc in ochi – privesc ecranul!
Exista o permanenta, asidua dorinta de a face ceva, de a avea o preocupare… A sta pur si simplu si doar a fi e plictisitor si nefolositor. Cum sa iesi in oras sa iei masa si sa nu-ti verifici telefonul in acelasi timp? Cum adica doar sa stai si sa manaci? Cum adica sa stai pe o banca in parc? Cum sa stai pur si simplu?
Am fost invatati – mai degraba fortati – sa facem mereu cate ceva pentru ca cei care stau sunt perceputi ca fiind inutili; nu sunt buni de nimic, sunt plictisitori.

Averea omului nefericit

Multa vreme si eu am crezut asta. Mereu am simtit nevoia sa fac ceva care sa ma faca speciala si importanta. Mereu am fost intr-o alegatura inconstienta de a demonstra ca sunt buna, ca pot si ca reprezint ceva. O goana teribila catre o himera!
Pentru ca multi ajung sa ne aprecieze pentru ce avem – o meserie importanta, o masina scumpa, o casa mare – si in nicin caz pentru cine suntem.
Ce se intampla daca pierdem toate astea? Teoretic, in ochii societatii si ai “prietenilor” nostri devenim niste ratati pentru ca nu mai avem acele lucruri care ne defineau ca persoane de succes.
Ajungem sa ne identificam atat de tare cu serviciul nostru, cu reusitele de pe plan profesional, cu proprietatile noastre incat nu mai stim cine suntem cu adevarat…
Suntem niste indivizi care produc, nu niste oameni care sunt! De aceea, de multe ori cand oamenii raman fara averi si companii, aleg sa-si ia viata: simt ca nu mai au nimic pentru care sa fie admirati si valorosi si atunci nu-si mai vad rostul.
“Nu mai am” a devenit echivalentul lui “nu mai sunt”.

Impreuna, dar separati

De asemenea, oamenii nu mai sunt prezenti! Oamenii sunt mereu in cautare de ceva… pe net, in minte, in jur… vesnic sunt implicati intr-o activitate doar a lor, chiar daca sunt inconjurati de oamenii dragi, si ignora ceea ce se petrece langa ei. Daca se intampla ceva important si ei nu afla? Dar ceea ce e cu adevarat important se intampla chiar sub ochii lor, langa ei, nu pe Facebook, nu pe Instagram!
Zilele trecute ma duceam in Padurea Baneasa si din cauza numarului mare de vizitatori se crease un blocaj langa Gradina Zoologica. Am stat in masina si m-am uitat la zecile de oameni care treceau pe langa mine. Imi place sa ma uit si sa observ oamenii.
Mame si tati cu copii. Am ales sa spun “mame” si “tati” si nu “familii” pentru ca acei oameni parea ca nu au nimic in comun. Fiecare era concentrat la treburile lui. Doar cei mici ii mai trezeau cu greu la realitate din cand in cand. Si mama, si tatal erau cufundati in gandurile lor, departe de parteneri, chiar daca era o zi pe care au ales sa o petreaca impreuna.
A sta in acelasi spatiu nu inseamna a fi impreuna! Singurii care erau prezenti cu adevarat si veseli erau copiii, care se bucurau de ce aveau in jur. Ce imagine trista!

Inflorim cu ce simtim, nu cu ce avem

Amicul meu avea dreptate: banii au ajuns o valoare primordiala, dupa care oamenii isi ghideaza viata fara sa isi mai dea seama. Banii, avutia ne indeamna sa ne uitam in curtea vecinului, sa ne comparam cu el, sa muncim ca sa avem un nivel de trai demn de invidiat!
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit: banii sunt importanti in viata noastra, dar nu sunt o valoare care ar trebui sa ne guverneze viata! Noi facem banii, nu ei ne fac, ne definesc pe noi.
Am citit ceva scris de Osho care mi-a placut si mi-a ramas in minte:
Atunci cand te nasti, nu esti un copac, ci o samanta. Trebuie sa cresti, trebuie sa ajungi la o inflorire, iar aceasta inflorire va fi multumirea ta, implinirea ta. Aceasta inflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatura decat cu tine, cu evolutia ta personala.”
Ganditi-va cu adevarat la ceea ce va implineste, deschideti ochii si vedeti ce e realmente important pentru voi. Nu pentru ceilalti. Pentru voi! Nu va irositi in comparatii cu cei din jur, nu deveniti niste robi ai conturilor bancare. Banii nu ne strang in brate cand mergem la culcare.