„Cea mai importanta este credinta, de aici imi iau si linistea si dragostea” – Partea 1

„Treci prin multe etape de singuratate, de neincredere, lucrezi cu tot felul de oameni, pierzi mult, esti accidentat, cum sunt acum. Sunt tot felul de provocari din care inveti cate ceva despre tine.”

Asa isi povesteste Horia in cateva cuvinte viata sa in ritmul de tenis. Este unul dintre cei mai titraţi campioni romani. A câştigat câteva dintre cele mai râvnite titluri din tenis: numărul 1 mondial la Wimbledon, în 2015, US Open, în 2017, şi medalia olimpică la Rio de Janeiro. Dincolo de aceste titluri a existat munca multa, antrenamente peste limita fizica, o determinare de fier si credinta.

Horia mi-a povestit in acest interviu extrem de sincer si profund despre autoeducatie, cea fizica cat si cea morala, si despre schimbarea inaltatoare de care a avut parte atunci cand a descoperit profunzima credintei. Despre lectii de viata invatate pe drumul succesului, despre ce este in mintea si in sufletul unui campion cand munceste pentru titluri sau cand se odihneste.

Ce faci acum?

Bine. Sunt intr-o perioada de recuperare dupa o accidentare suferita in turneul din Monte Carlo. Am facut o ruptura musculara. Prima etapa a fost sa vindec acea ruptura, iar acum sunt in procesul de intarire din nou a musculaturii si de a intra intr-o forma de joc competitiva, sa pot sa plec la turnee. Va mai dura putin. Sunt intre antrenamente fizice, recuperare multa, odihna, plimbari la munte, la mare, la parinti. Petrec timp cu prietenii. Fac lucruri pe care le tot aman pentru ca sunt plecat, iar acum am timp pentru ele. Vacanta aceasta nu era prevazuta, dar este binevenita.

Pentru ce te pregatesti? Ce urmeaza?

Urmeaza sa ma refac total din punct de vedere medical. Vreau sa ajung sa ma simt confortabil cu nivelul de joc. Sezonul de iarba l-am scos din calcul devreme.

Pentru ce te rogi cel mai des?

Pentru ghidare, inspiratie, intelepciune, sanatate, cam asta se afla la baza rugaciunilor mele. Restul depinde de anumite perioade. Sunt perioade in care cred ca am nevoie de mai mult ajutor intr-o situatie sau alta, dar de obicei ma rog pentru liniste, pace si ghidare. Cand ma rog sa mi se intample lucrurile potrivite pentru mine, lucrurile se aranjeaza bine.

Daca ar fi maine Ziua Judecatii, ce i-ai spune lui Dumnezeu despre viata ta?

As incepe cu iarta-ma. (rade) Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma!

Am trecut prin viata atat de bine cat am stiut la momentul respectiv. Uneori a trebuit sa invat niste lectii de mai multe ori si tot am mai facut greseli. Asta este insa si frumusetea. E un drum continuu, care nu se termina. Eu asa vad viata, ca pe o calatorie cu multe, multe provocari pe drum, care pe mine m-au facut sa imi dau seama de niste lucruri, sa invat niste lectii. Au fost niste ani in care nu cunosteam prea bine ce faceam si am facut si eu multe greseli.

Accidentarile sunt un prag psihologic pentru sportivii de performanta. Cum treci peste el? 

Accepti. Trebuie sa accepti. Nu sunt intamplatoare nici accidentarile, nimic nu este intamplator. Uneori, poate o accidentare s-a intamplat tocmai ca sa ma opreasca din a face niste lucruri mai putin bune pentru mine. Asa ca o primesc cu bratele deschise. Asta este pana la urma. De exemplu, in anul 2016 imi propusesem sa lansez cartea pentru copii “Viata in ritm de tenis”.  Imi propusesem eu sa o lansez, insa eram din turneu in turneu si eram concentrat la meciuri, la adversari si la tot ce trebuia sa fac si nu ma tineam de scris. Chiar ramasesem in urma cu scrisul. Mi-a venit o accidentare exact dupa olimpiada, in septembrie. Am stat sase saptamani acasa. In acest timp am terminat cartea si am si lansat-o la timp. La inceputul anului imi setasem obiectivul sa o lansez in decembrie si sa o scriu pana atunci, dar nu o faceam, nu ma tineam de ea, iar accidentarea a venit la timpul necesar ca sa o pot scrie in timul necesar. La fel si acum, daca nu aveam aceeasta accidentare, eram din turneu in turneu  si poate ratam aceste ocazii  de a ma bucura de intalnirile cu prietenii, de conectarea cu familia, de aceasta perioada de odihna.

Peste o accidentare trebuie sa treci la nivel fizic, dar si la nivel mental si emotional. Conteaza foarte mult sa treci peste frica aceea de a crede ca e posibil sa te reaccidentezi. Este posibil sa ramai cu o teama sa faci anumite miscari. In acelasi timp si emotional trebuie sa fii impacat si sa n-ai niciun regret ca ai fost accidentat. Mergi mai departe cu inima deschisa, convins ca a fost cel mai bun lucru pentru tine.

Cand esti in competitii, in timpul unui meci – ma gandesc la acele momente foarte tensionate, de concentrare foarte mare – ce te motiveaza ? Ce anume te ambitioneaza? Ce este in mintea si in sufletul tau atunci? Cum gandeste si ce simte un campion?

In meciuri si in competitii imi este usor sa ma motivez. Asta face parte din visul meu de a experimenta diferite turnee finale, cum e sa castigi si acolo, cum e sa fii si dincolo, sa treci peste niste limite ale tale si sa castigi in sfarsit, sa te autodepasesti. Asta faci tot timpul prin competitii, prin meciuri. Niciun meci nu e la fel, niciun turneu nu e la fel. In schimb, perioada de antrenamente este mai grea.

Un antrenament poate fi  mai greu decat competitia in sine?

Da. Ma antrenez in conditii mai grele ca la un meci, tocmai ca la meci sa imi fie mai usor. La antrenamente imi duc limitele fizice mai sus ca la un meci.  Majoritatea accidentarilor la antrenamente se intampla, nu la meciuri.

Ma mai motiveaza generozitatea. Am primit aceasta lectie de la un parinte in urma cu cativa ani. La un moment dat am invatat ca pentru a putea da, ca sa pot sa ofer ceva, trebuie mai intai sa am. Ca sa am, trebuie sa fiu mai intai. Lucrul acesta m-a motivat mult sa cresc, sa trag de mine, sa invat mai mult si sa pot sa fiu generos cu o parte din ce fac. Asta ma motiveaza tot timpul. Cand se alinieaza aceste ganduri si sunt tot timpul acolo, si motivatia este acolo 100%.

Ce inseamna pentru tine generozitatea?

Sa oferi cum simti, acolo unde simti, ca poti sa ajuti. Poate sa fie prin prezenta, prin sfaturi, prin ajutor financiar, cand este posibil, acolo unde crezi, cu ganduri bune si rugaciuni. Cam asta am facut in ultimii ani in cariera mea.

Ce lucruri mici sau mari ai face in numele iubirii ?

In numele iubirii mi-as face o familie. Asta mi se pare un lucru mare.

Te-ai simtit vreodata neiubit, respins sau neacceptat?

Da.

Si cum ai vindecat ranile acestea?

Cand eram mai mic simteam mult asta, mai ales ca am crescut in America, de unul singur. Aveam si complexul acesta ca eram din Romania, eram cumva outsider si nici nu vorbeam bine engleza. In timp, am invatat sa accept lucrurile asa cum sunt. Am incercat sa nu ii judec pe cei de la care am simtit acele stari.

Nu i-ai judecat atunci sau incerci sa nu ii mai judeci acum?

Mentalitatea, gandurile, atitudinea de acum iti influenteaza trecutul. In momentul in care eu iert pe oricine mi-a facut vreo nedreptate si am sufletul deschis, in momentul in care fac asta nu mai exista acea tensiune din trecut. Daca mai apare, trebuie sa lucrez din nou la ea si asa dispare si din trecut. Mai am momente in care revin in trecut, in care am episoade si revin in acele momente si simt durere, tensiune sau stres. Cand imi mai vine o urma de astfel de gand, lucrez mai mult cu mine.

Poti ierta? Si ce inseamna iertarea pentru tine?

Tot din religie si de la parinti am invatat despre iertare. Tot prin exemplul lor. De fiecare data cand ajung in acel punct in care e necesar sa iert, ma gandesc la ei. Ei sunt acolo in orice moment pentru oricine care vine catre ei. Si incerc si eu sa fac la fel. Nu imi este tot timpul usor. Uneori am nevoie de mai multa munca.

Sa dau un exemplu: daca o persoana ma vorbeste de rau sau imi face rau, iert si merg mai departe; si iert poate si a doua oara, dar asta nu inseamna ca voi cauta sa imi mai petrec in vreun fel timpul cu acea persoana; iert si merg mai departe pur si simplu. Cred ca poti ierta si apoi si apoi poti trece peste.

Foto: BMW, Facebook Horia