„I-as invata pe oameni sa se iubeasca mai mult si sa se lupte pentru ei insisi” – Andreea Esca

Roxana Dobrita1
De Roxana Dobrita
29 sept. 2018

Andreea Esca nu mai are nevoie de nicio introducere. Ai putea crede ca o cunosti la fel ca pe cea mai buna prietena, avand in vedere ca e cu tine aproape in fiecare seara de atatia ani, prezentandu-ti cele mai importante stiri ale zilei, dar mai sunt lucruri pe care in mod cert nu le stiai despre ea.

I-am pus cateva intrebari pentru ca voiam sa-ti facem cunostinta cu Andreea Esca cea din spatele imaginii publice pe care si-a format-o cu profesionalism si entuziasm. Am vrut sa stim cum gandeste si ce simte femeia din spatele celui mai longeviv om de televiziune din istoria noastra moderna.

Citeste cu atentie raspunsurile ei, vei regasi o Andreea optimista, plina de viata si de iubire.

Cum erai in adolescenta? Care erau fricile, temerile, idealurile tale de atunci si cum le-ai rezolvat/implinit?

Eu ma aminteam ca fiind mai timida, mai asezata, dar prietenii mei de atunci imi spun ca eram la fel. Radeam mult si imi placea sa-i fac si pe altii sa rada, eram foarte energica, eram in echipa de dans a liceului, de teatru, de orice… Cica eram “fata de gasca”. Si cred ca aveam foarte multa indredere in mine pentru ca am regasit de curand un jurnal pe care il tineam in timpul liceului si scriam cam asa : “am fost la petrecere la … M-am imbracat cu fusta rosie si ….. Imi statea foarte bine. Am dansat cu X pana dimineata. Noi am fost cei mai misto!” De completat ca “fusta rosie” era singura fusta pe care o aveam si mergeam cu ea tot timpul. La intalnirea de 25 de ani de la finalul liceului toata lumea isi amintea de ea!

Apoi, nu cred ca aveam nici atunci niste idealuri… deci tot fara program am functionat… dar voiam sa intru la facultate, sa ma marit cu un baiat frumos si sa am obligatoriu copiii pana la 25 de ani, cand mi se parea ca esti deja batrana. Am bifat tot, mai putin copiii pana la 25.

Sigura frica pe care o aveam era sa nu ratez vreo petrecere, dar imi amintea mama. “Du-te ca nu te mai intalnesti cu anii astia”, zicea ea daca aveam vreun dubiu daca sa ma duc sau nu…

Cand a fost ultima oara cand ai incercat ceva nou?

Cand am cantat cu Andra intr-un concert la Ateneul Roman. Asta chiar nu ma gandeam ca voi face vreodata. Am avut niste emotii incredibile si in mintea mea era intr-una: de ce faci asta??????

Pentru ce te critici cel mai mult?

Pentru lucruri care tin de profesie. Dupa un interviu pe care mi se pare ca puteam sa-l fac mai bine, dupa o prezentare publica unde mi se pare ca am uitat ceva, etc.

Care e cea mai “buna” greseala pe care ai comis-o? Cea care, intr-un final, a avut consecinte pozitive pentru viata ta, desi la momentul respectiv o considerai o greseala?

Greseala de a da la ASE. Unde nu am luat examenul si asa am ajuns sa incerc apoi la Jurnalism.

Care e cel mai intelept sfat pe care ti l-a dat cineva vreodata?

Mama mea mi-a dat cele mai intelepte sfaturi toata viata si imi da si acum. Cel mai simpatic este ca “nu te mai intalnesti cu ziua de azi, asa ca nu rata nimic din ce ti-ar placea sa faci”.

De unde iti iei pofta de viata si energia?

Din gene, din anturaj, din profesie, care s-a dovedit a fi atat de potrivita pentru mine, din noi intalniri, din descoperirea unor locuri, din noi preocupari, din satisfactiile vietii, dintr-o melodie, dintr-un film, dintr-o carte, din povestile pe care le aud sau le traiesc.

Ce lectie de viata a trebuit sa inveti intr-un mod deloc usor, ba chiar dificil?

Ca prietenia e complicata si nu toti oamenii sunt ca mine, care azi ma cert cu tine si maine nici macar nu-mi mai amintesc… Eu nu sunt in stare sa port ranchiuna, sa raman suparata pe cineva, in primul rand pentru ca uit de-adevaratelea de ce ne-am certat. Si atunci mi-e greu sa inteleg cum se poate sa nu mai vorbesti cu cineva, oricare ar fi fost motivul disputei…

Pe ce ti-ai dori sa-ti fi petrecut mai mult timpul acum cinci ani?

N-am niciun regret. L-am petrecut mereu asa cum am vrut la momentul respectiv.

Ce iubesti cel mai mult?

Sa iubesc si sa fiu iubita. Stiu ca suna asa de banal, dar fericirea cuiva are la baza adeseori asa niste lucruri simple… Iar eu nu sunt deloc complicata.

Ce poti face azi si nu puteai sa faci acum un an?

Sa ma plimb in piept cu medalia acordata de statul francez, de care sunt foarte mandra. Acum sunt un cavaler… fara cal insa. Am avut onoarea sa primesc Ordinul National de Merit in grad de cavaler.

Crezi ca lacrimile sunt un semn de slabiciune sau de forta?

Nu  m-am gandt la asta nici cand am plans de suparare si nici de bucurie. Si intrebarea e atunci: lacrimile mele cand plang la filmele siropoase, de ce fel sunt? Nu-mi pasa de nimeni si de nimic in acest sens. Ca sa parafrazam titlul unui film: eu cand vreau sa plang, plang!

Ce ai face diferit daca ai sti ca nimeni nu te va judeca?

Eeee. La aceasta intrebare nu pot sa-ti raspund. Cauta-ma in 40 de ani, poate atunci imi da mana sa-ti dau raspunsul.

Ce activitati te fac sa pierzi notiunea timpului?

Instagramul… Scrisul, o carte buna, o petrecere reusita.

Daca ar trebui sa inveti pe cineva ceva, care ar fi acel lucru?

I-as invata pe oameni sa se iubeasca mai mult si sa aiba mai mult curaj sa se lupte pentru ei insisi.

Cand vei avea 80 de ani, ce va conta cel mai mult pentru tine?

Ca am atatea amintiri frumoase, ca nu ma voi plictisi… si desigur, mi-as dori ca Alexia si Aris sa fie si ei doi oameni fericiti, impliniti, care sa-si fi trait viata cu placere.

Care e mai mai important tel al tau pentru urmatorul an?

Pentru urmatorul an? Eu nu stiu pentru urmatorul minut! Nu-s buna deloc la planificari… dar e adevarat ca acum sunt concentrata pe a face tot ce imi sta in putinta ca Alexia sa se  integreze, sa se acomodeze cat mai bine in Londra, unde va locui pe perioada studentiei.

Daca ai putea sa retraiesti o singura zi din viata ta de pana acum, care ar fi aceea si de ce?

As retrai probabil o zi din adolescenta, pentru ca din cand in cand mi-e dor de mine din acea perioada.

Care sunt ultimele doua carti pe care le-ai citit si de ce le-ai recomanda?

Ultimele doua carti fac parte dintr-o tetralogie a Elenei Ferrante, “Prietena mea Geniala”, o scriitoare italianca foarte talentata. Este povestea unei prietenii dintre doua fete, pe parcursul unei vieti. E emotionanta, bine scrisa, captivanta.

Ce crezi ca te face altfel decat restul oamenilor?

Faptul ca apar mai des la televizor?

Ce te inspira cel mai mult?

Povestile celor din jur, chiar viata, daca esti atenta la ea.

Ce inseamna pentru tine o viata autentica?

Aceea in care nu stai sa te gandesti de 10 ori cum sa faci ca sa fie bine… ci pur si simplu traiesti ce simti… si mai vezi tu dupa. Cum ar zice prietene mea, Andreea Macri, “sa ne ingrijoram mai tarziu”.

Ce ai invatat despre iubire pana acum? Care e secretul unei relatii durabile si care crezi ca e greseala pe care o fac oamenii cel mai des cand vine vorba de iubire?

Am invatat ca exista iubiri absolut superbe si ca instinctual iti alegi oamenii care sunt, intr-un fel, asemenea tie. Greseala este sa crezi ca o iubire este pe viata si sa nu fii pregatit in caz ca… Doar ca eu am priceput asta prin adolescenta si de atunci am trait totul fara incrancenare. M-am bucurat cu pasiune de fiecare dragoste, am cultivat prietenii pe viata si m-am imbogatit cu fiecare iubire. Daca as mai trai o data, mi-ar placea sa ma intalnesc cu aceiasi oameni din nou. N-am avut nicio dezamagire din dragoste. Iar daca vorbim despre o relatie durabila, acolo cred ca este vorba de o compatibilitate mai presus de “te iubesc”, “si eu pe tine”. Trebuie sa iti placa sa tragi la aceeasi caruta cu omul respectiv, sa il sustii, sa il protejezi, sa ai rabdare, sa construiesti cu el, sa razi cu el, sa-l ierti, sa-l intelegi, sa-l faci mereu sa te doreasca, sa-l superi, sa-l impaci, sa nu-l plictisesti, sa ai multe pasiuni comune cu el, eeeee acolo e treaba mai complicata… Dar e si incitant! Incercati!

Foto: Arhiva personala