„Am avut mereu teama de ratare. Ii tineam monoloage tatalui meu despre arta autentica si manifest” – Partea 1

Roxana Dobrita1
De Roxana Dobrita
6 sept. 2018

Ana Ularu nu mai are nevoie de nicio introducere. Am pierdut sirul interviurilor pe care i le-am luat de-a lungul timpului, dar ceea ce ma surprinde de fiecare data este profunzimea si prospetimea cu care-mi raspunde.

A jucat in Siberia, alaturi de Keanu Reeves, in Muse, alaturi de Franka Potente, in Inferno, alaturi de Tom Hanks, in Chosen, alaturi de Harvey Keitel, in Emerald City, alaturi de Vincent D’Onofrio. Traieste si respira teatrul ori de cate ori este in tara. Dar, mai presus de toate, Ana ramane acelasi copil salbatic si nebun, etern indragostit de actorie, ca atunci cand a inceput aventura ei in aceasta industrie.

Foto: Saban Films

Toamna e incarcata pentru ea din punctul de vedere al productiilor de teatru in care joaca:

  • Pe 26 septembrie, 14 octombrie, apoi 20 octombrie joaca in Constelatii, la Comedy Cluj
  • Pe 21 si 22 octombrie revine in Bucuresti unde joaca in cadrul Festivalului National de Teatru
  • Pe pe 22 septembrie si pe 12 octombrie joaca in O Interventie, la Teatrul Act
  • Pe 29 septembrie o vezi in Emancipare, la Teatrul de Comedie
  • Iar pe 30 septembrie prinde-o in Carousel, la Bulandra

In interviul de mai jos imi povesteste, deschis si sincer, ca de fiecare data cand am stat de vorba cu ea, despre autenticitate, experiente definitorii si lucrurile care o fac sa simta ca traieste.

Cand a fost ultima oara cand ai iesit din zona de confort?

Iata-ma iesita din zona de confort de ani de zile si cumva persistand in a-mi provoca tot mai multe obstacole. Am incercat un singur concurs de angajare intr-un teatru o singura data, si desi am luat nota 10 la concurs, nu era “rentabil” sa fiu angajata, rasa in cap, deci nedistribuibila si cu un singur spectacol la activ – un salariu era peste o colaborare, ca pret. De atunci nu am mai incercat sa fiu angajata… odata cu apartenenta la o trupa vine siguranta unui salariu, cat si simpla stare de a face parte din ceva. Un freelancer sau “somer” e un lup mereu flamand, alearga si lupta sa isi organizeze viata. Doar sa iei fraza asta si nu reiese nici macar o adiere de confort. Apoi sunt avantajele ramanerii intre granite… a da proba alaturi de 10 alti actori sau alaturi de cateva sute? Vedem cum matematic sansele scad… evident ca exista frumusete in viata nomada, dar in sine asemenea alegere reprezinta o abandonare, ferecare si dinamitare a zonei de confort.

Ce inseamna pentru tine o viata autentica?

Nici un principiu propriu incalcat, chit ca e contraproductiva coloana vertebrala. Si o doza de egoism sanatoasa, pentru care eu, personal, as avea nevoie de un transplant.

Cum erai in adolescenta? Care erau fricile, temerile, idealurile tale de atunci si cum le-ai rezolvat/implinit?

Am avut mereu teama de ratare. Tineam monoloage tatalui meu despre arta autentica si manifest… ma tem ca nu m-am maturizat indeajuns incat sa renunt la revolutia de atunci. Cred ca e ceva in artisti care ii mentine mereu copii, mereu cu teama si ferindu-se de rezolvari. E perversiunea abisului.

Ce te face sa simti ca traiesti?

Oamenii din jur. Interactiunea si intelegerea altui suflet. Sa trezesc stari in ei. Sa ii bucur, sa ii fac sa rada, sa isi puna intrebari. Ma simt traind in jurul altei vieti. Asta include si natura si societatea, fara preferentialitati. Cum nimic nu ne face sa ne simtim mai muritori decat dovada pieirii, mie viata altor fiinte imi confirma existenta.

Foto: Alex Galmeanu

Ce faci acum? In ce proiecte esti implicata, cum esti pe plan profesional si personal?

Superstitioasa ma aflu, deci nepovestind din niciunul din cufere. Dar hai la teatru sa ma vedeti.

Ce ai vrea sa-i spui Anei cea de la 17 ani?

Joaca-te, nu deveni prea serioasa in urmatorii 4-5 ani, spiridusul din tine e cel care ii face pe altii sa priveasca, nu carturarul. Si inceteaza cu generozitatea stupida. Si nu fuma.

Care sunt experientele care te-au definit ca persoana?

Copilaria mea. Prima mea iubire. Primele mele proiecte. Tainele mele. Meschinariile si generozitatile mele.

Pentru ce te critici cel mai mult?

Pentru capacitatea oribila de a vedea toate punctele de vedere in acelasi timp. Si impulsivitate. Si fumat.

Foto: Raluca Racean Gorgos

Care e cea mai “buna” greseala pe care ai comis-o? Cea care, intr-un final, a avut consecinte pozitive pentru viata ta, desi la momentul respectiv o considerai o greseala?

Nu stiu cat am gresit, dar habar nu aveam ce fac cand am intrat in Periferic. Ma intrebam ce poate face un regizor debutant din alta tara, cumva cu un material dificil. Si zilnic ii multumesc lui Bogdan Apetri. Un regizor talentat si minunat si deschizatorul meu absolut de drumuri doar prin rolul pe care mi l-a oferit.

Dacai ai putea sa retraiesti o singura zi din viata ta, care ar fi aceea si de ce?

Taina.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai facut pentru frumusetea ta?

Demachiatul mereu inainte de culcare. Oricat de obosita as fi. Si yoga.

Foto: Christian Schwarzenberg – ICR Berlin