„Experienta din India a fost cel mai bun exercitiu, cea mai buna experienta de viata” – Partea a 2-a

Laura Lezis1
De Laura Lezis
14 aug. 2018

A renuntat la tot ce avea pentru a-si urma calea inimii. Cand a plecat in India, Iulia Vantur era cunoscuta, admirata, era in lumina reflectoarelor, aparea pe copertile revistelor, intr-un cuvant avea lumea la picioare.

Celebritatea nu a impiedicat-o insa sa mearga intr-un colt indepartat al lumii pentru dragostea ei, perfect constienta ca toata viata i se va schimba din acel moment. Exact cum spune replica din “Diavolul se imbraca de la Prada”:  “Un million de fete ar ucide pentru a avea jobul ei, dar ea nu este una dintre ele.” 

Acum Iulia s-a redefinit in India: canta, danseaza si joaca in filme. Luna aceasta va lansa doua piese pentru doua filme, insa pregateste si proiecte noi, intr-o alta zona decat cea muzicala, despre care spune ca ne vor surprinde. 

Te-ai abandonat vreodata in vreo relatie?  Si daca da, cum ai iesit din starea asta?

Da, am facut-o. Aproape de fiecare data. Pentru ca la un moment dat confunzi dragostea profunda cu abandonul total, ceea ce este, de fapt, gresit. Nu trebuie sa te abandonezi total, trebuie doar sa fii super deschisa, cu toate cartile pe masa, sa nu joci jocuri, sa fii adevarata. Trebuie sa contribui cu ceva la relatia respectiva, nu sa te lasi purtata de val si atat. Greseala este ca in mintea ta, crezi ca faci asta pentru ca relatia sa mearga struna, dar lucrurile nu functioneaza asa. Relatia merge bine in momentul in care ambii parteneri isi pastreaza individualitatea si ofera din ceea ce sunt ei. E mai greu sa obtii lucrul asta, sincer, pentru ca educatia noastra a fost alta. Dar usor, usor invatam ce este bine pentru o relatie, pentru noi in primul rand.

Ce poti sa imi spui despre Dalai Lama?  Care a fost lectia intalnirii cu el?

Sa iti pastrezi spiritul de copil, curiozitatea, entuziasmul  si puritatea, aceste lucruri pe care copiii le manifesta in mod natural. Sincer, Dalai Lama mi s-a parut ca e un copil intr-un trup de adult. Zambetul ala al lui e fix de copil, de copil pur. Are o energie foarte frumoasa, pe care o poti simti cand stai langa el. O energie care te face sa te simti relaxat, usor si liber. Evident, nu poti sa discuti lucruri atat de profunde intr-o intalnire, trebuie sa petreci timp cu un om pentru a ajunge la astfel de discutii. Si, sincer, nici nu m-am dus acolo sa il iau la intrebari, pentru ca sunt convinsa ca multi oameni fac asta si nu am vrut sa fac si eu acelasi lucru. Mi se pare un om minunat. Uite, si Salman, prin fundatia lui, Being Human, doneaza cate un procent din absolut toate castigurile si efectiv salveaza vieti in fiecare zi, iar asta mi se pare cel mai frumos lucru pe care il poate face un om.

Lucrati impreuna la vreun proiect sau vreo asociatie?

Eu merg si imi fac donatiile mele, asa cum stiu si cum pot. In ultima vreme, am lucrat cu o fundatie care se ocupa de victimele desfigurate de acid. Stii, sunt multe fete care nu au vrut sa se casatoreasca sau sa aiba relatii cu anumiti barbati si, drept razbunare, le-a fost aruncat acid pe fata.

E o practica in India aceasta metoda inumana?

Nu neaparat in India, sunt cazuri si in Romania si peste tot in lume. Am incercat sa imi aduc aportul cand am putut. M-am tot gandit daca este bine sau rau sa vorbesc despre aceste lucruri, dar intr-un final am ales sa o fac. Pentru ca prin puterea exemplului pot stimula si alti oameni sa faca asta.

Daca Iulia de la 75 de ani s-ar intalni cu Iulia de acum, ce i-ar zice?

Cred ca i-ar zice ceea ce stiu deja acum, dar probabil ca ar fi cu mult mai multa experienta si mult mai increzatoare ca ceea ce spune este perfect adevarat. Ca orice s-ar intampla, totul va fi bine. Chiar cred in chestia asta.

Daca maine ar fi ziua judecatii si te-ai intalni cu Dumnezeu, ce i-ai spune?

I-as spune: Doamne, ai facut o treaba super buna cu mine, sa vezi ce treaba buna o sa faci si mai departe.

Ce ai facut in numele iubirii?

Dar ce nu am facut? M-am abandonat. M-am abandonat total si am uitat de mine, asta am facut in numele iubirii, si cred ca este cel mai mare pret pe care-l poti plati. Sa renunti total la tine.

Ce ai face acum in numele iubirii?

As oferi din ceea ce sunt eu, dar pastrandu-mi individualitatea. Pentru ca numai atunci poti sa oferi sentimentele acelea adevarate. Uite, in India am mai invatat un lucru: dragostea neconditionata. Pentru ca toti avem asteptarile noastre, ne cream niste povesti in capul nostru, traim cu ele, vedem toate filmele astea si ni se pare ca iubitul nostru trebuie sa faca exact asa cum am vazut noi la televizor. Sa puna lumanarile exact asa, in directia aia, si florile sa astepte pe pat exact pe coltul ala, ca asa am vazut noi imaginea perfecta. Dar oamenii sunt atat de diferiti, au asteptari diferite, idei diferite. Trebuie sa stim sa intelegem ce suntem noi cu adevarat si sa il intelegem si pe celalalt, exact asa cum e el. Asta e, cred, cea mai mare provocare intr-o relatie.

Te-ai simtit vreodata neacceptata, neiubita, respinsa sau tradata?  Care din astea a durut cel mai tare?

Da, cred ca toti am avut la un moment dat in viata astfel de momente. Am avut momente in care m-am simtit si neapreciata, si neiubita, nerespectata si respinsa, am trecut si eu prin toate acestea.

Cum ai vindecat aceste rani?

Le-am vindecat prin diverse terapii si constientizari, meditatie si analiza a mea personala. Mi-am dat seama ca de cele mai multe ori oamenii relationeaza din durere, din propriile lor slabiciuni si neimpliniri si se raporteaza la alti oameni prin prisma acelor dureri. De multe ori, cand m-am simtit respinsa sau neiubita, nu era pentru ca omul respectiv asta imi exprima ci pentru ca eu, in momentul respectiv, aveam acea durere pe care apasam ca pe un buton. Majoritatea bolilor astora emotionale pe care le avem, le avem din copilarie. De asta e foarte important ca atunci cand cineva reactioneaza intr-un fel care te doare sa te gandesti: oare chiar asta voia persoana respectiva sau e durerea mea mai veche, care a fost acolo sa ma determine sa privesc situatia prin prisma ei si sa nu percep corect realitatea?

Ce n-ai avut curaj sa faci pana acum?

Am sarit cu parasuta, am facut bunjee jumping,  am cantat, am jucat si in filme. Stii ce nu am avut curaj? Sa imi fac un business al meu. Si nu am avut curajul necesar pentru asta pentru ca eu am lucrat mereu in echipa, desi sunt singurul copil din familie. Tot ce am facut de mic copil, a fost cumva in echipa.

Daca ai putea sa devii orice pe lumea asta, ce ti-ai dori sa devii?

Copil. Sa pot sa o iau de la capat, sa mai traiesc o viata.

Pentru ce te feliciti cel mai tare?

Cred ca pentru faptul ca am avut curajul sa plec in India, sa incep un nou drum si, exact cum spuneam, sa ma dezbrac de toate si sa ma privesc in oglinda asa cum sunt.

Pentru ce te critici cel mai tare?

Pai ma critic pentru faptul ca nu merg la sala suficient de mult. In general as putea sa fac mult mai mult din ceea ce fac.

Ai vreun demon?

Demon? Ei, toti avem. Cred ca faptul ca nu sunt mereu consecventa intr-un efort pe care-l sustin. Cred ca asta ar fi.

Ai dat gres vreodata in vreo relatie, proiect, intr-o situatie si ti-a fost greu sa accepti asta?

Am crezut la un moment dat ca am dat gres. La un moment dat si faptul ca m-am dus in India mi s-a parut a fi o miscare gresita, stii? Dar trebuie sa astepti pana la final ca sa tragi concluzia potrivita. Stii vorba aia: daca inca nu e bine, inseamna ca nu asta este finalul. Si da, am avut momente cand am crezut asta. M-am intrebat de foarte multe ori cum ar fi fost viata mea daca as fi ramas in Iasi. Iar acum nu pot decat sa ma bucur ca am facut aceste doua mutari, ca am plecat la Bucuresti si mai apoi in India. Pentru ca atunci cand ai in jurul tau oameni de succes, inveti si tu care este cheia succesului in viata. Si am invatat de la ei ca disciplina e cea mai importanta misiune, trebuie sa dai tot ce ai.

Care este cea mai mare valoare a ta?

Cred ca onestitatea.

Ce crezi ca te-ar dezechilibra foarte tare?

Nu vreau sa ma gandesc la lucruri urate, la parinti … cred ca asta ar fi singura chestie care m-ar dezechilibra.

Care este cartea ta preferata?

Micul Print. Mi se pare o carte exceptionala, inspirationala. De fiecare data cand o citesti, inveti ceva din ea.