Pages: 1 2

Nivelul ipocriziei din societatea noastra poate fi contorizat gandindu-ne cat de des facem sex si cat de des vorbim despre asta!

Nivelul ipocriziei din societatea noastra poate fi contorizat gandindu-ne cat de des facem sex si cat de des vorbim despre asta!

Facem sex, dar ne este rusine sa vorbim despre el. De ce?

Facem sex, dar nu vorbim despre el. Daca parintii nostri nu ar fi facut sex, noi nu am fi existat. Paradoxul face insa ca exact despre activitatea fara de care nu am fi existat nici unii dintre noi sa ne rusinam sa vorbim. Sunt contrariata de faptul ca sexul e inca un subiect tabu in tara noastra si mi-am dat seama ca tot ce trebuie sa faci pentru a darama un tabu este sa vorbesti despre el.

Exact din acest motiv am decis sa scriu cateva articole pe aceasta tema. Pentru ca nu inteleg de ce, daca facem sex, daca facem dragoste sau cum vreti voi sa spuneti nu putem sa si vorbim despre asta!

Teroristii bunului simt – facem sex, dar ne e rusine sa vorbim despre el

Am fost crescuti intr-o societate in care cei care pomeneau fie si doar un cuvant legat de acest subiect erau priviti ca niste oameni neseriosi, teroristii bunului simt, proscrisii de serviciu. Astfel am ajuns sa ne autocenzuram.
Femeilor le e rusine sa le spuna partenerilor lor ce le place de teama sa nu fie judecate.

Sanatatea noastra depinde si de viata noastra sexuala!

Mai grav e ca pana si lor insele le e jena sa-si recunoasca placerile pentru ca nu-si cunosc corpul si nu au stat niciodata sa analizeze exact cat de important e sa aiba o viata sexuala care sa le satisfaca.
“Vai, dar cum sa-i spun asa ceva? Vai, dar cum sa rostesc aceste cuvinte, cum sa-mi verbalizez dorintele?!? Ce o sa creada despre mine?” – e un sir de ultragieri pe care le-am auzit din cand in cand si care ma fac sa ma intreb cat de fericite sunt cu adevarat cele care au astfel de ganduri.
Cum poate o femeie sa nu-i spuna barbatului pe care il iubeste ce isi doreste? Sub aceasta pseudo-pudibonderie se ascunde, de fapt, tot o minciuna! Minciuna prin omisiune e tot minciuna.
Responsabile insa nu sunt doar cele in cauza, ci toti aceia care le-au facut sa gandeasca asa.

Facem sex, dar suntem invatati sa ne fie rusine

Daca doar facem sex fara sa vorbim cu partenerul despre nemultumirile noastre, sentimentele vor avea de suferit

Primii responsabili sunt parintii. Cu grijia lor exagerata ajung sa le spuna copiilor lor niste neadevaruri. Nu e o gluma: sunt adolescente carora parintii le-au zis ca daca se saruta cu un baiat vor ramane insarcinate! Baietii sunt amenintati ca daca se vor mastruba vor orbi!
Daca in prima faza ne vine sa radem, situatia e, de fapt, de plans!
Asa se mutileaza personalitatile, asa ajung cupluri sa se destrame. Pentru ca baza unei relatii e comunicarea.

Daca nu poti vorbi despre sex cu cel pe care il iubesti, daca nu te simti confortabil sa ceri ceea ce iti place sau sa marturisesti ca anumite lucruri nu-ti fac placere automat se creeaza un zid.
La umbra lui vor creste frustrarile, in baza lui se ajunge uneori la tradari…
Sunt barbati care confunda respectul cu libertatea. Nu le spun sotiilor lor fanteziile pe care le au pentru ca ele sunt “sotii” si socot ca o sotie “nu face asa ceva”. De parca o sotie e o statuie, nu un om cu nevoi si placeri.
Sunt victimele marotelor sociale si ingroasa randurile celor care isi satisfac dorintele in afara caminului conjugal. Fara sa se gandeasca la faptul ca poate si sotiilor lor le-ar placea sa faca ceea ce ei le banuiesc ca ar respinge!
Fara sa se gandeasca la faptul ca ei sunt cei care blocheaza aceste impliniri, nu ele… Pentru ca ele nu stiu! Lor nu li se spune.
Intre ei exista o bariera de comunicare, cultivata inca din copilarie cand sexul era sinonimul rusinii. Si iata cum conditionarile din copilarie ajung sa erodeze vietilor adultilor.

Pages: 1 2