Ce este cu adevarat important in viata

Roxana Harcovei1
De Roxana Harcovei
31 aug. 2018

Din copilarie m-am simtit diferita de cei din jurul meu. Imi placea sa petrec timp cu persoane mai mari decat mine, sa vorbesc cu ei lucruri profunde si sa invat cat pot de mult din experientele lor.

Desi am doar 18 ani, pot spune ca in acesti putini ani ai mei am invatat foarte multe lucruri. Nu mi-e usor sa vorbesc despre ele, pentru ca m-au ranit mult. Mi-am dat seama insa ca e important sa le discuti si sa le diseci, pentru ca asa le scoti din sistem si te eliberezi de efectul pe care-l au asupra ta, psihic si emotional.

Divortul parintilor mei a fost cea mai dureroasa experienta prin care am trecut. Abandonul pe care l-am simtit la momentul respectiv m-a sfasiat. Poate ca esti si tu in aceeasi situatie si sa stii ca iti inteleg perfect suferinta.

Aveam 12 ani pe atunci, nu cred ca am realizat in totalitate ceea ce se intamplase. Stiu un singur lucru, aveam o revolta cumplita in mine si o durere pe care nu o intelegeam nici eu. Intre timp, parintii mei s-au recasatorit, asta insemnand ca aveam doua familii diferite, iar eu nu simteam ca mai fac parte din niciuna.

De la 16 ani, am decis sa stau singura, pentru ca asa consideram ca este cel mai bine si asa a fost. Mi-a fost extrem de greu. Simteam ca nu apartin, ca nu sunt iubita, ca sunt abandonata si de foarte multe ori ma simteam extrem de singura. Si era normal, ii vedeam doar de cateva ori pe an. Simteam un gol si o durere interioara atat de mari incat credeam ca nu o sa se mai termine vreodata. Lucrul acesta ma ingrozea.

Multi ani la rand i-am considerat vinovati pe parintii mei pentru ceea ce simteam si pentru ceea ce devenisem, insa la un moment dat mi-am dat seama ca daca nu treceam prin ce am trecut nu as fi ajuns sa vad si sa inteleg lucrurile asa cum o fac astazi. Ei au ales exact asa cum au stiut mai bine si nu este dreptul meu sa ii judec in vreun fel.

Anii de cand am ales sa stau singura au fost anii in care m-am ghidat singura in viata. Am plans pana nu am mai avut lacrimi, dar am invatat sa ma ridic si sa merg mai departe. Imi doresc sa impartasesc cu tine lucrurile pe care le-am invatat in aceasta perioada. Si imi doresc sa poti vedea partea pozitiva a lucrurilor.

Am invatat ca fericirea depinde de mine

Mai exact, felul in care aleg sa privesc situatiile cu care ma confrunt. Nu te fac fericita lucrurile pe care le detii si nici macar relatiile. Cu siguranta aceste lucruri contribuie la fericire, dar sunt temporare. Fericirea e o alegere si este alegerea ta. Fericirea vine atunci cand esti multumita. Ma trezesc dimineata si ma gandesc pentru ce pot fi recunoscatoare astazi. O sa vezi ca exista macar un motiv pentru care sa te bucuri. Eu ma simt extrem de fericita, de exemplu, atunci cand ma simt utila. Acesta este motivul pentru care imi caut activitati care-mi plac. Scriu, citesc, dansez, petrec timp cu oameni care ma inspira, ii ajut pe ceilalti.

Am invatat sa empatizez cu cei din jur

Crescand si trecand prin tot felul de situatii complexe, am inceput sa imi pun intrebari. Ma intrebam de ce actioneaza mama, tata sau chiar eu insumi intr-un anume fel. Mi-am dat seama ca oamenii pe care ii percepi ca fiind rai de fapt sunt super indurerati si acesta e modul lor de aparare. Invidia, rautatea, minciuna, manipularea si toate aceste lucruri sunt de fapt reactii spontane de aparare. De aceea am invatat sa-i inteleg si sa nu-i condamn. Singurul lucru de care au nevoie este empatia.

De asemenea, am invatat sa fiu stapana pe mine si sa-mi controlez emotiile. Nu reactionez pe moment, astept sa treaca problema, dupa care o analizez si vad ce pot face in acest sens.

Am invatat ca nimeni si nimic nu este perfect

Vazand prin ce a trecut familia mea, am inceput sa-mi doresc sa nu gresesc. Imi doream sa evoluez continuu si sa fac lucrurile corect de fiecare data. Eram foarte critica, atat cu mine, cat si cu cei din jur. La un moment dat am obosit si m-am acceptat exact asa cum sunt. Am inteles ca este firesc sa gresesc, iar ceea ce face diferenta este felul in care reactionez la greseli. Conteaza ceea ce invat si asta ma face sa ma simt libera.

Am invatat sa fiu independenta

…sa nu depind de parerile altora si sa iau decizii asumate. Am invatat ca daca imi doresc ceva, trebuie sa lupt pana ajung unde imi doresc. Si cel mai important lucru este ca am invat ca pot sa fac orice imi propun daca muncesc pentru asta. Nimic nu este imposibil.

Am invatat ca este normal sa fiu si trista

Viata, oamenii, imprejurarile nu sunt intotdeauna cele mai frumoase. Nu exista nicio terapie care sa te faca flower power mereu. Viata e formata din campie, deal, munte si iar campie. Ceea ce conteaza este ca atunci cand cazi sa ai puterea sa te ridici si sa mergi mai departe cu optimism.

Am invatat sa fiu atenta la nevoile mele

Sa-mi dau seama ce simt si de ce am nevoie. Sa-mi aleg cu grija oamenii cu care imi petrec timpul si sa decid cu intelepciune cat din timpul meu pot sa le ofer.

Am invatat ca tot ce se intampla, se intampla cu un scop

Stiu ca suna a cliseu, insa nu este. Ma bucur ca am trecut prin experiente dureroase, nu as fi fost cine sunt azi si cred ca mi-ar fi luat mult mai mult timp sa invat lucrurile pe care le stiu acum. Am invatat sa accept lucrurile exact asa cum sunt si sa nu ma plang. Autocompatimirea te distruge.

Prin orice experienta negativa, Dumnezeu te invata ceva si vei avea nevoie de acest ceva in viata ta, nu acum, dar la un moment dat cu siguranta. Si daca nu treci prin lucruri grele, cum vei putea sa-i intelegi pe cei din jur si sa le fii alaturi? Intr-un final, suferinta aduce bucurie, profunzime si intelepciune.

Cad, dar ma ridic, si asta e tot ceea ce conteaza.

Foto: Instagram – Tezza