Trei artisti suprarelisti pe care sa-i admiri

Tatiana Ernuteanu1
De Tatiana Ernuteanu
23 ian. 2019

Arta nu mai vinde, poezia nici atat, literatura s-a condensat in cateva citate care umbla razlete pe site-urile de socializare, oamenii nu prea mai au emotii, taverne intelectuale nu mai avem… sunt cateva dintre gandurile care incap in mintea mea, la aceasta ora matinala, cand scriu.

Ma nemultumeste acest “pauperism” intelectual, cat si minimalismul conversational cu care innobilam iesirile la cafea. Portretul interior al majoritatii este ingrijorator, in contextul in care nu doar ca actul creatiei este tot mai rar intalnit, dar si acela al consumului a ceea ce a fost creat candva.

Priveam retrospectiv, acum ceva vreme, la toate acele decade in care opera de arta era venerata, in care minti stralucite se intreceau in a naste curente noi, se dezbateau teme prolifice, se puneau bazele unor sisteme filozofice, era o fierbere interioara ce nu lasa artistul pana nu-i contura o forma. Se traia boem, dar nu lipsit de continut.

Pe scena pariziana a avangardei straluceau personaje, pe care, pastrand proportiile, le caut astazi in jurul meu. Incerc sa gasesc o Lizica Codreanu, un Tristan Tzara, un Cocteau sau oricat de putin din ei. Si in timp ce consum mostenirea artistica lasata de alte vremuri, ma bucur de existenta lui Gigi Caciuleanu, ma emotionez cu versurile Anei Blandiana, imi las degetele sa fuga pe pozele de pe Instagram ale artistului Steve Lohman sau Frederic Forest si las vocea celor de la Firma sa-mi aduca lacrimi in ochi.

Privesc cu placere lucrarile scolii olandeze de sec XVII, still life, operele de arta impresioniste sau expresioniste, lucrarile pline de melancolie ale lui Chagall, femeile cu gat lung si maiestuoase ale lui Modigliani, ma incanta Matisse, Monet, Manet, Theodor Pallady si lista ar continua, insa pentru sprarealisti nutresc ceva cu totul special.

Si acest capitol al suprarealismului este cuprinzator in ceea ce ma priveste, avand multi preferati, dar astazi am vrut sa scriu cateva insights despre trei dintre ei, ca un mic hommage al creativitatii.

Rene Magritte

Nu ai putea spune nimic extravagant despre personalitatea lui, asa cum poate ai gandi ca s-ar impune, privindu-i lucrarile. Un tip extrem de discret, politicos, deloc iubitor al notorietatii, asa este descris acest maestru al imaginilor uimitoare. Preferinta sa pentru anonimat s-a manifestat chiar in imaginile pictate, mai cu seama in conturul barbatului cu melon si costum, care ar putea fi oricine.

A inceput sa lucreze ca artist, in 1920, pictand materiale promotionale si coperte, pana in ziua in care a realizat ca ceea ce vrea el sa produca este arta care sa vorbeasca despre idei, precum cea in jurul careia s-au centrat lucrarile lui, si anume ca imaginile si cuvintele nu sunt echivalente. Ele nu se pot substitui, ci pot face trimitere unele la altele.

Asa a aparut lucrarea Tradarea imaginilor, ce reda imaginea unei pipe, extrem de fidel reprezentata, iar sub pipa este scris: Ceci n’est pas une pipe! Mesajul: este o pipa, dar nu este o pipa. O pipa se umple cu tutun, ori aceasta este doar imaginea ei.

Pentru Magritte, bolovanii nu sunt grei, ei plutesc, iar anonimatul este un deziderat. A influentat Pop-Art, a fost o sursa de inspiratie pentru suprarealisti, starurile rock ii adorau lucrarile, albumele unor artisti precum Jackson Browne sau Styk contin imagini semnate Magritte.

Marcel Duchamp

View this post on Instagram

#marcelduchamp 1942

A post shared by Art, Culture & Society (@art.culture.society) on

Ironic, rebel, tot timpul impotriva curentului, un tip taciturn, dar excentric. Imediat dupa absolvirea scolii, Duchamp a plecat la Paris unde a inceput sa lucreze imitatii postimpresioniste. Expunerea cu succes a lucrarilor cubiste i-a produs lui Duchamp, baiatul rau, dorinta de a face ceva impotriva curentului.

Astfel, a luat nastere lucrarea Nud coborand o scara, lucrare care a enervat deopotriva cubistii ( incalca regulile cubiste: de a nu picta nuduri si nici obiecte in miscare), dar si traditionalistii ( care au considerat ca un nud trebuie sa fie ceva insolit, nicidecum ceva format din bucati). Duchamp, insa, era bucuros si chiar a mai pictat cateva lucrari anti-cubiste, dupa care si-a gasit o noua jucarie, pe care a numit-o readymades.

View this post on Instagram

#marcelduchamp

A post shared by 이정인 (@ackswbrl) on

Aceste readymades erau, dupa cum afirma insusi Duchamp, obiecte banale, care erau privite din alta perspectiva, incat utilitatea obiectului sa dispara. Spre exemplu, celebrul pisoar, numit Fantana, semnat R. Mutt, sau lopata de zapada, pe a carei coada scria: Inainte de bratul rupt.

Dupa intrarea in razboi a Statelor Unite , Duchamp a fugit la Buenos Aires. Intors dupa razboi in Franta, afla ca o noua miscare luase nastere: Dadaismul. Anti-artisti care doreau sa schimbe normele esteticului. Se gandeste cum ar putea face asta si asa ia nastere unul dintre simbolurile dadaiste, o ilustrata cu Mona Lisa, careia ii face mustata si barbison si pe care a scris L.H.O.O.Q (litere care rostite in franceza suna precum : elle a chaud au cul, respectiv in traducere “ are un fund trasnet”).

Se hotaraste apoi ca ar vrea sa realizeze o lucrare mult mai ampla, precum Marele Geam sau Mireasa dezbracata de insisi celibatarii ei. O lasa balta, insa, in ziua in care decide ca are nevoie de un alter-ego, o alta ipostaza din care sa creeze, aceea a unei femei. Ia numele de Rrose Selavy semnand calambururi. Renunta la arta la treizeci si sase de ani, in favoarea sahului, fiind un as, reprezentand Franta la olimpiadele internationale de sah.

Tatonand, jucandu-se cu concepte, depasind conventii, neinteles sau nerecunoscut ca valoare, cert este ca de la Duchamp s-a statuat ideea artei moderne.

Joseph Cornell

View this post on Instagram

Joseph Cornell . #josephcornell #art #collage #assemblage #blue

A post shared by julia (@__onewaystreet) on

Artist autodidact si inspirat de colajele lui Max Ernst, Joseph doreste sa creeze la randul sau colaje. Expune in cadrul mai multor expozitii suprareliste, dar criticii considera ca, in afara afinitatii pentru irational si pentru mixurile inedite, nu are alte lucruri in comun cu miscarea in sine. I se recunoaste si sentimentul profund de nostalgie, pe care lucrarile lui il transmit.

Devine cunoscut pentru montajele-opera de arta, puse in cutii. Tilly Losch este una dintre primele cutii realizate si este denumita dupa numele unei balerine, o dansatoare austriaca din New York. Montajul cuprinde o papusa veche din carton, spre deosebire de alte cutii dedicate actritelor, unde Cornell folosea fotografii ale acestora. Papusa, suspendata de nacelele unui balon sau de firele unei parasute, este greu de stabilit daca urca sau coboara, balonul cu aer cald si parasuta fiind una inversul celeilalte.

Toate cutiile realizate de Cornell au fost cosiderate simboluri ale evadarii sau ale constrangerii, asta pentru ca artistul a fost obligat intreaga viata sa locuiasca in casa parinteasca, avand grija de mama bolnava si de fratele sau.  Un alt laitmotiv pentru Cornell il reprezinta pasarile, un simbol sentimental al spiritului uman.

Cornell a montat si filme de scurt-metraj, formate din pelicule vechi, ce niciodata nu fusesera facute publice. Ramane insa un sculptor si un maestru al colajelor moderniste de exceptie, un reper in istoria montajelor.

Daca vreti sa cititi si mai multe povesti despre arta, carti, filme si tot ce e hot in the city, ma gasiti pe thehotspotgirl.com

Foto: Shutterstock.com