1Ani la rand am fost convinsa ca problema mea este ca nu am suficiente haine bune sau ca nu stiu sa le combin corect, cand de fapt problema era zgomotul din jurul lor: asteptarile, compromisurile mici dar constante, ideea ca stilul trebuie sa explice ceva despre tine sau sa compenseze lipsuri din alte zone. Claritatea a aparut abia in momentul in care am inceput sa elimin, nu sa adaug.
Greselile de mai jos nu sunt teoretice si nici invatate din carti. Sunt purtate, spalate, agatate in dulap si, intr-un final, lasate sa plece.
Sa cumpar haine pentru o viata pe care nu o traiesc
Poate una dintre cele mai comune greseli, si una dintre cele mai greu de recunoscut. Haine pentru femeia care merge zilnic la evenimente, pentru joburi diferite de ale tale sau pentru vacante sofisticate care apar rar, daca apar.
Astazi imi cumpar haine pentru zilele mele reale, pentru ritmul meu si pentru corpul meu de acum, nu pentru o versiune idealizata pe care o tot aman. Stilul devine mult mai simplu in momentul in care incetezi sa te proiectezi in viitor si incepi sa te observi cu adevarat.
Sa pastrez haine din vinovatie, nu din drag
Hainele pastrate din vinovatie au un aer greu, chiar daca materialul e bun si croiala corecta. Le simti imediat: “e inca buna”, “a fost scumpa”, “poate o sa-mi vina mai bine daca mai slabesc putin”. Asa ajungi sa ai dulapuri pline si senzatia constanta ca nu ai nimic de purtat.
Am invatat, cu destul de multa rezistenta la inceput, ca daca o haina nu ma face sa ma simt bine atunci cand o port, nu merita spatiu, nici in dulap, nici in viata mea de zi cu zi. Stilul nu se construieste din restante emotionale si nici din piese pastrate din obligatie, ci din alegeri care vin dintr-un loc mai bland si mai sincer.
Sa cred ca piesele de statut definesc stilul personal
Exista o liniste care apare atunci cand incetezi sa te imbraci pentru a impresiona si incepi sa te imbraci pentru a te exprima. Piesele scumpe sau recognoscibile pot fi frumoase, dar nu construiesc stilul in lipsa unei directii interioare.
Pentru mine, stilul a devenit mai clar in momentul in care a incetat sa fie despre validare si a inceput sa fie despre expresie.
Sa urmez trenduri in loc sa am incredere in gustul meu
Trendurile sunt seducatoare pentru ca promit validare si sentimentul ca esti la zi, dar de multe ori te indeparteaza de tine si de ceea ce iti place cu adevarat. Am vazut asta de nenumarate ori in propriul dulap.
Stilul meu a devenit mai clar in momentul in care am inceput sa ma ascult, sa accept ca nu tot ce e la moda ma reprezinta si ca nu am nimic de demonstrat. Consecventa, in timp, mi-a adus mai multa coerenta decat noutatea permanenta.
Sa pastrez tinutele mele preferate pentru “ocazii speciale”
Am trait mult timp cu ideea ca unele haine sunt prea frumoase pentru viata obisnuita si ca trebuie pastrate pentru momente speciale, care de cele mai multe ori ramaneau neclare sau pur si simplu nu se intamplau. Le pastram pentru o versiune mai buna a mea, pentru un context perfect, pentru un viitor care intarzia mereu.
Intre timp am inteles ca viata de zi cu zi este suficienta si ca, daca o haina imi place cu adevarat, vreau sa o port cand merg la o intalnire normala, cand ies la o cafea sau cand am o zi lunga si obisnuita. Altfel, nu mai e o haina, ci un obiect decorativ care asteapta o ocazie imaginara.
Sa ignor confortul si sa numesc asta stil
Ani la rand am confundat disconfortul cu eleganta si am acceptat pantofi incomozi, croieli rigide si materiale care cereau atentie constanta, doar pentru ca asa arata “bine”. In realitate, ma faceau tensionata si absenta.
Astazi stiu ca usurinta face parte din eleganta si ca, daca nu pot respira, merge si trai intr-o haina, nu e pentru mine. Stilul nu ar trebui sa fie un test de rezistenta, ci un spatiu in care te simti asezata.
Sa gandesc prea mult tinutele, ca sa para interesante
A existat si o perioada in care fiecare tinuta trebuia sa spuna ceva, sa fie construita, sa aiba un twist sau un detaliu care sa o faca memorabila. De cele mai multe ori, rezultatul nu era interesant, ci obositor, pentru ca efortul devenea vizibil.
Am invatat ca claritatea face mai mult decat efortul si ca, atunci cand stii ce iti place si ce te reprezinta, nu mai simti nevoia sa “condimentezi” constant. O tinuta simpla, purtata cu siguranta, va fi intotdeauna mai interesanta decat una complicata, purtata cu indoiala.
Sa cumpar piese “aproape bune” si sa incerc sa le fac sa functioneze
“E aproape ce vreau”, “mai merge”, “cu o mica ajustare” sunt ganduri care duc, in timp, la frustrare. Hainele care nu sunt un “da” clar cer prea multa energie si ajung sa te consume mai mult decat sa te sustina.
Imbracatul a devenit mai usor in momentul in care am invatat sa astept acel “da” linistit, fara negocieri si fara justificari.
Sa cred ca am nevoie de haine mai bune, nu de mai multa claritate
Shoppingul poate fi o forma foarte eleganta de evitare, mai ales atunci cand nu stii exact unde esti sau incotro mergi. E usor sa crezi ca raspunsul sta intr-o piesa noua, mai bine taiata, mai actuala sau mai “corecta”, cand de fapt lipsa nu e in dulap, ci in directie.
Claritatea a venit abia in momentul in care am inteles ce functioneaza pentru mine, ce siluete imi dau liniste, ce materiale imi plac cu adevarat si ce proportii nu simt ca trebuie justificate. Din acel punct, imbracatul a incetat sa mai fie complicat, nu pentru ca aveam mai multe optiuni, ci pentru ca aveam mai putine, dar asumate.
Nu cred ca stilul se gaseste, asa cum gasesti un obiect pierdut. Cred ca se decanteaza, odata cu varsta, cu experienta si cu limitele pe care inveti sa le respecti. Nu devine mai restrictiv, ci mai liber, pentru ca nu mai trebuie sa demonstreze nimic.
Si poate asta este, de fapt, lectia care ramane: stilul nu incepe in oglinda, ci in momentul in care incepi sa te asculti cu adevarat.
Foto: Instagram/@ariviere
