Ce este anxietatea postpartum? Povestea terifianta a unei proaspete mamici

Ioana Marosan1
De Ioana Marosan
22 aug. 2019

Am auzit cu totii de depresia postpartum, insa specialistii avertizeaza ca o incidenta la fel de mare o are si anxietatea postpartum. Tu ce stii despre acest fenomen?

Proaspata mamica povesteste pentru Scientificamerican.com lupta ei cu anxietatea aparuta imediat dupa nastere.

Anxietatea postpartum: simptomele pot lovi oricand in timpul sarcinii sau dupa nastere

Conform unor estimari, anxietatea postpartum afecteaza pana la 15% dintre femeile gravide si postpartum, ceea ce face ca afectiunea sa fie cel putin la fel de raspandita ca depresia postpartum. Simptomele pot lovi oricand in timpul sarcinii sau dupa nastere. 

Deprivarea emotionala sau cum iti autosabotezi relatia

In unele cazuri, femeile experimenteaza ganduri negative, inclusiv dorinta de a-si face rau lor sau bebelusului. In alte cazuri, anxietatea postpartum se manifesta printr-o ingrijorare obsesiva si continua: femeia nu doarme deloc, ci priveste obsesiv pieptul bebelusului ca sa se asigure ca mai respira. In toate cazurile, anxietatea postpartum se caracterizeaza printr-o ingrijorare paralizanta, adesea insotita de incapacitatea de a manca, de a dormi, de a functiona si de a se conecta cu bebelusul. 

Anxietatea postpartum. Povestea terifianta a unei proaspete mamici: “Iesisem din spital cu instructiuni sa ne trezim nou-nascutul la fiecare trei ore”

“La patru zile de la nasterea fiicei noastre, sotul meu si cu mine am adus-o acasa de la spital. Eram epuizati, dar gata sa ne incepem noua viata. Timp de noua luni, imi imaginasem cum ar fi acele primele saptamani acasa: nopti nedormite, cateva lacrimi in noapte, toate inglobate in stralucirea blanda si fericita a noii maternitati. Pe scurt, o aventura.

Dar nimic din asta nu s-a concretizat.

In schimb, m-am trezit fata in fata cu o panica paralizanta. Iesisem din spital cu instructiuni sa ne trezim nou-nascutul la fiecare trei ore pentru a-l hrani, dar, pana cand am ajuns acasa si ne-am instalat, trecusera cinci ore si nimic nu avea sa o trezeasca suficient de mult pentru a o alapta. Statea in bratele mele, in deriva si in somn, urland uneori, dar fara sa se trezeasca cu adevarat, ca sa o pot hrani.

Ne-am documentat de pe internet si i-am masat picioarele cu cuburi de gheata, i-am pus prosoape umede pe cap si i-am suflat pe fata, dar nu am reusit decat sa o suparam mai mult. Atunci, in mintea mea a aparut ideea ca am facut o greseala teribila, pe care nu mai am cum sa o repar niciodata. Stomacul mi s-a strans, mainile si picioarele mi-au amortit si inima a inceput sa-mi bata cu putere. Aceste sentimente nu erau noi.

Panica si cu mine avem o istorie lunga impreuna. Dar am fost surprinsa. Chiar daca echipa mea de obstetricieni stia ca am fost pe antidepresive de-a lungul sarcinii pentru o tulburare de anxietate, nimeni nu se gandise sa-mi spuna ca sunt cu risc mare de anxietate postpartum. Iar atunci cand m-a lovit, nici macar nu auzisem de ea. Si se pare ca nu sunt singura.”

Medic: „Mintea este cea care determina starea de boala si o intretine”. Cum ne vindecam?

„Totul in viata unei femei se schimba”, spune Sheryl Green, psiholog la Universitatea McMaster, specializata in sanatatea femeilor

„Este logic sa ai un pic de anxietate”, spune Green, care si-a inceput cariera lucrand la o clinica pentru femei si „a continuat sa faca recomandari pentru femeile insarcinate si postpartum care aveau anxietate primara”.

Green a decis in cele din urma sa isi dezvolte propriul protocol de tratament bazat pe terapia cognitiv comportamentala, care este in prezent in stadiul pilot cu un grup de femei insarcinate si postpartum. Rezultatele preliminare sunt promitatoare, iar cercetarea este in prezent revizuita de Journal of Clinical Psychiatry.

„In saptamanile care au urmat, mi-am inchipuit pentru prima data in viata mea cum ar fi sa ma loveasca o masina sau sa nu ma mai trezesc intr-o dimineata. De fiecare data cand copilul meu plangea, ma imbolnaveam fizic si-mi aminteam de perioada greturilor matinale care a fost o provocare pentru mine.

Nu simteam nimic pentru fiica mea, doar o strangere in pieptul meu si o deznadejde care este greu de explicat. Mi s-a parut absurd sa fiu mama ei, traiam un cosmar din care nu ma puteam trezi. Am ajuns sa cred ca ea si cu mine nu am putea exista impreuna in lume, asa ca am decis ca singura cale de iesire ar fi ca una dintre noi sa dispara”, povesteste mamica. 

80% dintre noile mamici au asa numita tristete baby blues, potrivit Institutului National de Sanatate Mintala

Desi oamenii de stiinta nu stiu cu siguranta care sunt cauzele, este foarte probabil ca  schimbarile bruste hormonale care apar dupa nastere sa stea la baza acestor simptome. Creierul unei femei este scaldat intr-un cocktail de hormoni, inclusiv estrogen si progesteron, de-a lungul sarcinii, dar dupa ce naste, nivelurile scad aproape instantaneu. Acest lucru face ca noile mame sa fie foarte vulnerabile la schimbarile de dispozitie, plans si iritabilitate.

Depresia postpartum, diferita de tristetea baby blues

Depresia postpartum nu este acelasi lucru cu asa numita tristete baby blues, insa pentru specialisti ramane un mister ce anume se intampla in cazurile in care se ajunge pana la tulburari depresive majore.

„Exista mult dezinformare in privinta a ceea ce se intampla in perioada postpartum”, spune Paige Bellenbaum, asistent social si co-fondator al Motherhood Center, un centru din New York care ofera o serie de optiuni de tratament pentru femeile care sufera de dispozitie perinatala si tulburari de anxietate.

„In cele din urma, am ajuns la Motherhood Center si la Bellenbaum, unde o combinatie de terapie cognitiva comportamentala, terapie comportamentala dialectica si tratamente psihiatrice pe parcursul a sase saptamani m-au ajutat sa gasesc drumul catre normalitate. Am fost internata in programul lor, o spitalizare partiala care necesita ca fiica mea si cu mine sa fim in centru cinci ore pe zi, cinci zile pe saptamana.

In cele din urma, mi-am gasit drumul alaturi de fiica mea si incep sa-mi imaginez o lume in care noi doua traim fericite. Nu pot afirma cu certitudine daca a fost medicatia, terapia sau doar momentul care a inceput procesul de vindecare – cel mai probabil a fost o combinatie dintre cele trei.

Plus, faptul ca tot in acelasi timp fiica mea a inceput sa-mi zambeasca. Ceea ce pot sa spun cu certitudine este ca maternitatea este grea si nimeni nu trebuie sa se simta izolat pentru ca are sentimente atat de neobisnuite”, povesteste mamica.

Foto: Shutterstock.com