nu oricine e pregatit sa fie parinte

Au fost cateva zile pline de filmari si intalniri. Nu am avut timp sa ma uit nici pe social media si nici pe alte site-uri. Insa, prietenii mi-au trimis diverse link-uri sau si-au exprimat surprinderea in legatura cu unele reactii extrem de agresive pe care le-a generat articolul pe care l-am postat saptamana trecuta pe blog, cu titul “E bine sau nu sa faci un copil?”

Cred cu tarie ca fiecare are dreptul sa-si exprime opinia atata vreme cat este argumentata si nu este agresiva la adresa celor din jur. Si, tocmai pentru faptul ca suntem personalitati diferite, e perfect normal sa avem viziuni diferite pe care cred ca e extrem de important sa le respectam.

Vreau sa le multumesc celor care au inteles mesajul meu si mai ales pentru cuvintele lor.

In acelasi timp, ma intreb oare de ce destul de multi oameni au simtit nevoia sa riposteze atat de violent atunci cand am spus ca eu cred ca este extrem de important sa iti pui niste intrebari inainte sa faci un copil.

Ne punem intrebari atunci cand vrem sa plecam intr-o vacanta, cand ne schimbam jobul, cand suntem intr-o relatie, cand vrem sa ne mutam intr-o casa noua, cand decidem sa ne casatorim si in multe alte situatii mai mult sau mai putin importante.

Deci daca avem nevoie de timp sa ne gandim la toate aceste lucruri, nu inteleg de ce este atat de bizar sa facem acelasi lucru cand vine vorba sa aducem pe lume un suflet?

Nu toti oamenii sunt facuti sa fie parinti

Din punctul meu de vedere, un copil este o responsabilitate incredibil de mare si e important sa te intrebi daca ti-o poti asuma sau nu. Un copil nu este ceva cu care te joci sau il scoti in lume sau, mai mult, in poze pe Instagram cand ai chef.

Ma gandeam ca sunt atat de multe situatii in viata in care trebuie sa dam examene.

Ca sa intram la liceu, trebuie sa dam examen.

Ca sa intram la facultate, la fel.

Ca sa ne luam carnet de sofer, trebuie sa dam examen.

Ma intreb oare de ce nu trebuie sa trecem un examen si atunci cand ne dorim sa facem un copil?

Sunt de parere ca nu toata lumea care are copii e facuta sau pregatita pentru acest rol. Altfel nu ar fi atat de multi copii abadonati sau abuzati atat fizic, cat si emotional.

Copiii nu sunt niste aseturi ale parintilor. Nici macar proprietati nu sunt, asa cum se raporteaza unii dintre acestia la ei, sau asigurarea unei batraneti linistite. Nu ii faci ca sa iti aduca o cana cu apa la batranete!

Ma doare cand vad partinti care isi umilesc copii in public, care ii agreseaza verbal sau fizic.

Mi se face pielea gaina cand o mama ii spune copilului care a facut o mica boacana ca ea l-a facut si tot ea il omoara.

Mi se rupe sufletul cand mama isi igorna copilul, care are nevoie de atentia ei, pentru ca este atenta doar la telefon si la ce mai posteaza prietenii pe Facebook sau Instagram.

Oamenii impacati cu sine nu ii ataca pe cei din jur

Ma intreb de ce s-au simtit atacati toate acesti oameni care au ripostat atat de agresiv!

Am spus doar ca e important sa iti pui intrebari ale caror raspunsuri te ajuta sa afli care sunt cu adevarat motivele pentru care iti doresti un copil.

Cred ca reactiile sunt doar rezultatul intrebarilor pe care acest articol le-a stranit in interiorul fiecaruia.

Indiferent de cat de agresive au fost unele comentarii, prefer sa raman la teoria mea ca nu exista oameni buni sau rai, ci doar oameni fericiti sau nu cu vietile lor. Din proprie experienta stiu ca, atunci cand esti nefericit cu viata ta, preferi sa-ti muti atentia catre vietile altora ca sa nu mai simti nefericirea ta. De aici si sucesul reality show-urilor si al publicatiilor de can-can.

Eu am facut asta ani de zile, mintindu-ma ca am viata perfecta, pana cand am realizat ca, daca nu am curajul sa ma uit la ea asa cum este, am sa traiesc mereu cu frustrari care vor izbugni la fiecare pas. N-a fost usor sa imi recunosc toate frustarile, neajunsurile si neputintele, vulnerabilitatile si tristetile, fricile si angoasele, dar a fost vital ca sa ma pot elibera de tot ce ma tinea incarcerata si nu imi dadea voie sa ma bucur de viata mea.

Si, da, e adevarat, nu stiu cum e sa fii mama, dar stiu ca, atunci cand si daca Dumnezeu va considera, imi va fi oferita sansa sa aflu acest lucru. Pana atunci, insa, aleg sa ma bucur de viata mea si de lucrurile frumoase pe care mi le-a daruit pana acum.

Foto: Alexandru Rosieanu