Capcana lui “Shopping is cheaper than therapy!”

Imi place sa ma uit la filme documentare. Zilele trecute am vazut Minimalism, un fim pe care cred ca ar trebui sa il vada 90% dintre romani.

Stiti cuvantul „hoarders”? Va invit sa dati o cautare pe Google dupa imagini si sa vedeti ce apare. V-a pufnit rasul, nu? Evident ca este o exagerare. Dar am ales-o pentru ca, la o scara mai mica, foarte multi dintre noi strangem enorm de multe lucruri: canuta din copilarie, pietricica pe care am luat-o din excursia de acum doi ani, servetelul din calatoria cu colegii, camasa de care m-am atasat, dar pe care nu am mai purtat-o de cinci ani, cutia din subsol de care poate o sa am nevoie la un moment dat…. va suna familiar unora dintre voi, nu?

Eu m-am regasit teribil in aceasta categorie. Pastrez mult si multe, cat mai multe pentru ca, cine stie, poate intr-o zi o sa am nevoie de ele. Evident ca, intr-o proportie de 90%, nu am mai avut nevoie de acele lucruri.

Cred ca multi ani, noi am strans dintr-o frica de a nu avea, care se trage, subconstient din trauma creata de saracia razboiului. Stiu de la bunici si alti oameni care au prins mai ales Primul Razboi Mondial cat de greu le-a fost si, cumva, asta i-a facut sa stranga atat de multe, tocmai din frica de a nu mai retrai niciodata acele traume.

Atunci cand merg la batrani acasa cu pachetele de Craciun si de Paste, vad cum isi strag tot: ambalaje, cutii, sticle… si ori de cate ori ii intrebam, povestea ajungea inevitabil la cat de greu a fost in perioada razboiului sau pur si simplu imi spuneau ca au nevoie de ele.

Ai nevoie de o noua pereche de pantofi sau de satisfactia momentului?
Cel de-al doilea motiv pentru care suntem atat de disperati sa cumparam atat de mult si despre care se vorbeste in film este legat de nevoia noastra de a umple un imens gol interior.

Stiu ca e un subiect sensibil si greu de acceptat, dar, din pacate, asta este realitatea, o realitate in care eu am functionat enorm de multi ani.

Cu cat golul  interior era mai mare, cu atat crestea si dorinta mea de a avea mai multe lucruri: cat mai multe creme, cat mai multi pantofi, cat mai multe genti, geci, lucruri… lucruri peste lucruri. Nu intram niciodata intr-un magazin fara sa cad prada instinctului de a cumpara ceva, chiar daca nu aveam nici cea mai mica nevoie. Pana si farmacia sau supermarketul imi satisfaceau aceasta nevoie nebuna de a lua lucruri pe care ulterior le aruncam pentru ca expirau sau pe care le azvarleam intr-un colt si de care uitam pana la prima curatenie generala.

Niciodata nu m-am gandit ca, de fapt, de cele mai multe ori, nu aveam nevoie de nimic din toate acele zeci de lucruri. Simteam o nevoie nebuna de a cumpara, de a avea… ma facea sa ma simt mai bine, mai fericita pentru o scurta perioada de timp.

[breaker]

Realitatea este ca, de cele mai multe ori, noi nu vrem acele lucruri, ci ne dorim ceea ce ne fac ele sa simtim atunci cand le cumparam. 

[/breaker]

V-ati gandit care e diferenta dintre a avea nevoie si a vrea?

Acum cativa ani, un prieten bun din Suedia, cu care aveam un joc foarte interesant in care ne lansam provocari care sa ne scoata din zona de confort sau sa ne ajute sa deprindem un obicei care sa ne ajute sa evoluam, mi-a propuns ca pentru o luna sa nu cumpar decat ceea ce am nevoie. Adica: doar daca am ramas fara lucrul respectiv, daca mi s-a stricat, daca e ceva urgent si nu daca mintea mea spune ca nu poate sa traiasca fara o pereche de pantofi verzi pentru ca nu am acesta culoare. M-am revoltat pentru ca atunci nu am inteles ce voia sa imi spuna. De ce sa ma opresc din cumparat? Nici nu cred ca am acceptat acea provocare.

Acum, dupa multi ani, am inteles care este diferenta dintre a avea nevoie si a vrea si de constientizarea acestei diferente atunci cand cumparam.

Mi-am dat seama cu cate lucruri inutile mi-am incarcat casa si viata din aceasta nevoie falsa.

Realitatea este ca nu avem nevoie de toate lucrurile pe care le cumparam de cele mai multe ori cand suntem nefericiti sau ne simtim goi pe dinauntru.

Nu spun ca de azi inainte sa nu mai cumparati nimic, ci doar sa va ganditi care este motivul pentru care cumparati acel lucru.

Cand am constientizat toate astea, am inceput sa arunc din lucrurile inutile, sa dau celor care aveau nevoie cu adevarat de ele si casa mea s-a schimbat. La fel si viata. E mai ordine, mai mult spatiu si mai usor de trait. N-a fost usor, ba chiar de multe ori m-am impotrivit, dar ulterior am realizat cat de minunat este sa ai spatiu si ordine. Practic, e o alta casa si o alta viata. Ma amuza cand ma gandesc ca cei mai multi care au venit in vizita m-au intrebat ce am cumparat nou in casa pentru ca arata mult mai bine 🙂

Asa ca va lansez aceasta provocare in care sa vad ganditi daca voi chiar aveti nevoie sau doar vreti lucrurile respective? 🙂