Mi-a luat ani sa inteleg ca nu trebuie sa fiu femeia care mi s-a spus ca trebuie sa fiu

1
De Andreea Raicu
22 nov. 2026

Acest text nu e despre femei. Sau nu e doar despre femei.

Am trait douazeci de ani intr-o lume in care conta foarte mult cum arati. Sa fii frumoasa, subtire, blanda. Disponibila. Sa nu deranjezi. Sa ai grija de toata lumea. Sa nu fii prea ambitioasa, prea vocala, prea mult…invatasem ca asa trebuie sa fiu, ca asa e frumos si normal.

Mi-a luat foarte mult timp sa realizez ca de fapt NU trebuie sa fiu asa. Ca e un fel de a fi mostenit, din generatie in generatie, de la femeile din familia mea si de la alte femei apropiate.

Despre mostenirea asta a inceput sa se discute de ceva vreme. Si ma bucur mult, pentru ca asa incepem sa intelegem ca nu trebuie sa ne mai conformam unor idei gandite de altii. Suntem diferiti, avem nevoi si dorinte diferite.

Mai putin se vorbeste insa despre ce li se spune baietilor.

Ca nu au voie sa planga. Ca trebuie sa fie tari tot timpul, indiferent ce se intampla. Ca daca ti-e frica, mai bine taci. Ca valorezi cat castigi.

Exista un cuvant pentru toate astea: PATRIARHIAT . O lista de reguli pe care nu ne-a intrebat nimeni daca le vrem. Pur si simplu ni s-au dat, odata cu venirea pe lume.

Si abia cand le pui una langa alta iti dai seama ca e aceeasi poveste, dar care atinge zone diferite.

Poate de-asta atatea femei simt nevoia sa-si ceara scuze cand spun nu. Eu inca o fac uSi pe urma ma simt vinovata ca am facut-o.
Si poate de-asta atatia barbati ajung la patruzeci de ani fara sa stie cum sa spuna ce simt. Nu pentru ca nu simt.

Nu e o lupta intre femei si barbati. Chiar nu cred asta, desi in ultima vreme asa pare. Cred doar ca e obositor pentru toata lumea sa joace un rol pe care nu si l-a ales.

Iar libertatea nu inseamna ca femeile trebuie sa devina ca barbatii, sau invers. Inseamna doar sa avem fiecare loc sa fim cine suntem.

Mi se pare unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am putea lasa copiilor care vin dupa noi.

Pentru mine, pana la urma, asta inseamna feminism. Nu o tabara impotriva alteia si nici o incercare de a schimba niste roluri intre ele. Ci ideea simpla ca libertatea n-ar trebui sa fie ceva ce trebuie sa ceri sau sa negociezi.

Mi-ar placea sa crestem copii care sa nu se intrebe daca sunt suficient de buni pentru ca sunt fete sau baieti, ci sa aiba libertatea sa descopere cine sunt, fara sa simta ca tradeaza niste reguli invizibile.

Poate ca una dintre cele mai importante mosteniri pe care le putem lasa mai departe este tocmai aceasta: sa nu mai transmitem mai departe toate lucrurile pe care nici noi nu le-am ales.