1Cum ajungi sa vorbesti urat despre o alta femeie, sa spui lucruri neadevarate, sa incerci sa o micsorezi?
Primul impuls este sa o iei personal. Sa te intrebi ce ai facut, unde ai gresit, ce a vazut ea la tine de a simtit nevoia sa te atace.
Dar, in timp, am inteles ca nu are legatura cu mine sau cu tine. Are legatura cu ea.
Pentru ca, de cele mai multe ori, nu reactionam la oamenii care ne sunt indiferenti. Nu ne consuma cei care nu ne ating in niciun fel. Reactionam la cei care, intr-un fel sau altul, ne oglindesc ceva. Ceva ce ne dorim si nu avem, ceva ce am avut si am pierdut sau, poate, ceva ce nu ne permitem sa fim sau sa facem.
Si atunci apare comparatia. Din comparatie vine nesiguranta, iar din nesiguranta apare atacul. Nu direct, nu asumat, ci pe ocolite, prin vorbe aruncate, prin povesti distorsionate, prin lucruri spuse suficient de convingator incat sa para adevarate. Nu pentru ca sunt adevarate, ci pentru ca linistesc, pentru o clipa, un gol interior.
Am vazut asta de multe ori intre femei. Si, daca sunt sincera pana la capat, am vazut-o si in mine, pana la un moment dat, in forme mai mici, mai subtile. Momente in care judecam, momente in care comparam, momente in care, fara sa vreau, ma pozitionam in raport cu cealalta.
Si atunci am inteles ceva important: nu suntem invatate sa fim unele cu altele, suntem invatate sa concuram.
Cine e mai frumoasa, cine e mai dorita, cine e mai apreciata, cine „a reusit”. Si, fara sa ne dam seama, ducem aceasta lupta in relatiile noastre.
Doar ca, la un moment dat, alegi altfel. Alegi sa te uiti la tine, sa vezi ce te doare, sa iti asumi ce simti fara sa arunci pe altcineva. Pentru ca o femeie sigura pe ea nu are nevoie sa distruga o alta femeie. Nu pentru ca e mai buna, ci pentru ca nu mai e in razboi cu ea insasi.
Iar cand esti tu cea despre care se spun lucruri, cand esti tu cea denigrata, cand esti tu cea pusa intr-o lumina care nu te reprezinta… doare, cel putin la inceput destul de mult.
Dar exista o alegere. Sa intri in joc, sa te aperi, sa demonstrezi, sa lupti cu fiecare cuvant spus despre tine… sau sa ramai in adevarul tau. Sa stii cine esti, sa stii ce faci si sa lasi timpul si coerenta sa vorbeasca pentru tine.
Pentru ca, in final, nu castiga cine vorbeste mai tare, ci cine ramane autentic.
Si poate ca cea mai mare forma de putere intre femei nu este sa ne comparam, ci sa ne vedem. Fara sa ne anulam una pe cealalta.
Iar poate, inainte sa vorbim despre o alta femeie, merita sa ne oprim o clipa si sa ne intoarcem atentia spre noi, nu spre exterior. Pentru ca, de cele mai multe ori, nu acolo este durerea.
Si, data viitoare cand apare tentatia de a judeca, de a denigra sau de a barfi, poate e suficient sa te opresti un moment si sa te intrebi, cu sinceritate: de ce fac asta? Ce simt, de fapt? Ce imi aduce?
Nu ca sa te judeci. Ci ca sa te intelegi.
Pentru ca de acolo incepe cu adevarat schimbarea.
Te imbratisez,
Andreea
