Ce ne invata toamna despre renuntare

1
De Minerva Mircea
25 sept. 2022

Anul acesta, toamna s-a instalat mai repede ca in anii trecuti si ne-a luat parca mai tare prin surprindere. La un nivel subtil, in ciuda farmecului inegalabil al lui Septembrie, toamna inseamna pentru fiecare dintre noi o iesire din zona de confort.

Fie ca e inceputul scolii, curatenia de “toamna”, schimbatul hainelor usoare cu cele de vreme rea, sau pur si simplu adaptarea la noile temperaturi, toamna aduce cu ea o schimbare, atat in dispozitie, cat si in comportament. Iar despartirea de vara nu usureaza cu nimic lucrurile. 

Soarele este inca pe cer, dar temperaturile sunt evident modificate si diminetile nu ne mai bucura la fel ca acum trei saptamani. Lumina s-a schimbat, a devenit aramie, cerul este spectaculos mai ales seara, insa ziua s-a scurtat si intram mai repede in casa. Nici asta nu ne convine, parca mai aveam nevoie de cateva zile cu prietenii la terasa din cartier. 

Cei mai conectati si mai aliniati la schimbare sunt copacii, care, fie ca le place sau nu, incep sa dea drumul frunzelor, pe care mai inainte le coloreaza frumos de ramas bun.

Ei nu sunt nici tristi, nici speriati de ce se intampla, pentru ca stiu ca acest final ii pregateste pentru un nou inceput. Procesul de renuntare se produce natural, cu eleganta si intelepciune. 

“Singurul lucru care este constant in viata este schimbarea”, spunea filozoful Heraclit in urma cu sute de ani. Iar natura este singura care se adapteaza mereu la schimbare fara sa opuna rezistenta, aratandu-ne si noua ca lipsa de impotrivire si flexibilitatea sunt esentiale pentru a putea avea o perspectiva sanatoasa asupra realitatii.

Acceptarea nepermanentei devine o resursa de neegalat pentru cei care isi doresc sa aduca echilibru in viata lor.

Tibetanii o propovaduiesc de sute si sute de ani, iar in ultima perioada, psihoterapeutii din intreaga lume o ridica la rang de virtute absolut esentiala in procesul de vindecare. 

Pentru a obtine o stare de bine care sa dureze, pentru o perspectiva inteleapta asupra vietii, este necesar sa recunoastem si sa acceptam ideea de nepermanenta. Iar copacii care renunta la frunze in fiecare toamna sunt un exemplu perfect de detasare, cu bucurie, cu gratie si incredere.  

Atasarea de persoane, obiecte sau experiente nepermanente, inclusiv de propriul ego, este de fapt sursa tuturor dezamagirilor noastre.

Nimic nu este permanent: nici relatia, nici jobul, nici lucrurile pe care le detinem, nici macar starile noastre, oricat de mult incercam sa ne convingem ca nu este asa. Totul poate disparea intr-o secunda. Chiar si noi. Dar atata timp cat noi continuam sa existam, singurele lucruri pe care ni le putem pastra constante si pe care ne putem baza sunt mintea, sufletul si corpul nostru fizic. Iar ele raman constante doar atunci cand sunt in echilibru. Iar echilibrul, fara acceptarea realitatii exact asa cum este ea, nu are cum sa fie obtinut. Asa ca, fie alegem sa traim in armonie cu ceea ce este, asa cum natura se preda in fata ciclurilor prin care trece,fie traim mereu cu frica de a nu pierde ceva sau pe cineva. 

Copacul are incredere in ciclurile naturii si se preda cu totul realitatii lui.

Poate de aceea, cei mai batrani si mai puternici copaci sunt cei aflati in cele mai indepartate paduri, acolo unde procesele naturale inca se mentin nealterate de amprenta omului, dornic de control. 

Este intocmai aceasta nevoie de a controla ceea ce ni se intampla si mai ales ceea ce urmeaza sa se intample, cea care ne roade pe interior si ne epuizeaza resursele, dezechilibrand profund intregul nostru sistem de functionare. Consumam cantitati uriase de energie incercand sa mentinem echilibrul, dar o facem tot din nevoia de a controla felul in care se desfasoara realitatea. 

Este necesar sa ne aducem aminte ca relaxarea noastra, echilibrul catre care toti tindem, vine din detasarea de lucrurile pe care vrem sa le obtinem, si sa ne concentram mai degraba pe procesul care ne duce acolo. Iar unul dintre lucrurile de care e bine sa ne amintim mereu si mereu este ca fara toate lucrurile la care am ales sau am fost nevoiti sa renuntam, nu am fi aici, acum. O casa noua, un partener nou, o idee noua, un job nou, toate au venit dupa ce am renuntat mai intai la ceva. 

Asa ca, nu mai bine schimbam perspectiva si, in loc sa ne intristam pentru ce lasam in urma, alegem constient sa ne bucuram pentru toate lucrurile care vin din schimbare?

Foto: depositphotos.com