Cum practici recunostinta: sunt recunoscatoare pentru ceea ce am, ce sunt, ce simt si ce stiu

1
De Mia Nicolescu
16 apr. 2022

Nu sunt persoana care isi aduce aminte in fiecare zi sa fie recunoscatoare si sa multumeasca pentru ceea ce are. Dar atunci cand o fac, o fac din inima si pe deplin.

Am incercat chiar sa tin un jurnal al recunostintei. Am pus si biletele intr-un borcan. Si am mai incercat si regula cu trei lucruri pe zi pentru care sunt recunoscatoare. Exercitiile sunt frumoase si au un scop vindecator, insa pur si simplu nu am putut sa ma tin de ele. Si nu pentru ca nu imi doresc sau pentru ca nu le vedeam rostul, ci pentru ca abia daca sunt in stare sa urmez un tratament medicamentos pana la capat. Mai pe scurt, asa sunt eu, dar lucrez in fiecare zi sa repar acest aspect, pentru ca imi dauneaza grav.

Diferenta dintre recunostinta pura si pozitivitatea toxica

Intr-o dimineata, in urma cu vreo doua saptamani, m-am trezit si am ales sa mai fur 15 minute de leneveala in pat. Nu reusesc prea des sa fac asta, pentru ca sunt mama si trebuie sa fiu in picioare, daca se poate, inainte sa deschid ochii la prima ora. Asa ca m-am intins pe spate, am pus capul mai bine pe perna, m-am invelit si… brusc m-am simtit invaluita de un sentiment profund de recunostinta pentru ca pot sa fac asta. Ma simteam atat de bine ca imi permit luxul de a ma cuibari in propriul meu pat. Stii… din pacate, sunt multi care nu pot face asta, de aceea am si folosit termenul de “lux”.

Acesta a fost un moment in care am practicat recunostinta timp de 15 minute, exercitiu care mi-a alimentat starea de bine intreaga zi. Si asa mi-a venit ideea de a imparti recunostinta in patru categorii, le-am scris pe hartie si, ce crezi, am pus hartia intr-o rama ca sa o am la vedere. Impartasesc cu tine cam cum a iesit:

Sunt recunoscatoare pentru ceea ce am

Am atat de multe lucruri materiale si de suflet pentru care ar trebui sa fiu recunoscatoare, incat acum imi vine sa plang pentru ca nu am capacitatea sa le vad valoarea atunci cand ma simt la pamant. Am in viata si mereu aproape familia (parintii, surorile si celelalte rude), mi-am intemeiat eu propria familie minunata, am cateva prietene bune inca din copilarie cu care pastrez o legatura stransa. Am o casa a mea, pe care o platesc eu, asta inseamna ca am si un venit care imi permite asta. Am cafeaua preferata in dulap. Pot sa mananc oricand mancarea care imi place. Am haine care-mi plac si incaltaminte comoda.

Sincer… am tot ce imi doresc. Am chiar si o masina, desi nu sunt pasionata de ele si nici nu imi place sa conduc. Nu exista un lucru pe care sa mi-l doresc in acest moment si sa nu il am sau sa nu il pot avea. Si, sa ne intelegem, nu provin dintr-o familie bogata si nici nu am un venit lunar care sa imi permita vacante in Maldive sau Miami. Nu este ceva ce mi-am impus, dar chiar ma fac fericita lucrurile simple, iar pentru o viata simpla, linistita si fericita nu ai nevoie de multi bani, ci de sanatate si zambete multe.

Sunt recunoscatoare pentru ceea ce sunt

Ce sunt? Sunt un om bun. Sunt un om frumos, pentru ca vad frumosul in fiecare om si in fiecare loc, pentru ca gandesc frumos si stiu sa imi fac viata frumoasa. Uneori am dubii si ma pun la perete singura acuzandu-ma ca sunt rea, dar stiu exact ce m-a adus in situatia respectiva si stiu ca nu asta ma defineste. Sunt un om bland, calm, dar ambitios si puternic (oh, si de cate ori am cazut si m-am victimizat…), un om care lupta pentru cea mai mica dorinta si cel mai maret vis.

Ce sunt? Sunt un om care iubeste oamenii si caruia ii place sa le adreseze celorlalti complimente si cuvinte de incurajare (dar nu pentru ca asa se face, ci pentru ca asa simte). Iar oamenii ma simt si isi deschid inima fara teama in fata mea.

Sunt un om caruia ii place arta, chiar daca nu am fost inzestrata cu un astfel de dar) si care a intrat la Facultatea de Jurnalism pentru a promova arta.

Sunt un om care vede in orice o oportunitate si nu se descurajeaza la prima usa care nu se deschide.

Jurnalul Recunostintei, 65 lei, shop.andreearaicu.ro

Sunt recunoscatoare pentru ceea ce simt

Sunt recunoscatoare pentru simplu fapt ca pot sa simt iubire. Iubire pentru mine, pentru oameni, pentru natura si pentru animale. Cum spuneam si la inceput, iubesc chiar si patul in care dorm. Iubesc aerul pe care il respir. Iubirea este sentimentul care atrage dupa el bunatatea si fericirea. Atunci cand iubesc, sunt fericita si ma simt un om mai bun. Dar si atunci cand sunt fericita, simt ca iubesc mai mult si ca sunt un om mai bun. Iar atunci cand esti un om bun, esti fericit si iubesti neconditionat.

Sunt recunoscatoare pentru ceea ce stiu

La scoala am avut materiile mele preferate, asa ca nu pot spune ca am fost o eleva de nota 10. Nu mi-a placut matematica, nu mi-a placut nici istoria – pentru ca erau ani multi (numere, cifre, deci… matematica) si nici vreo alta materie care sa ma ajute sa fiu o minte sclipitoare.

Dar ceea ce stiu acum ma ajuta acolo unde trebuie – in domeniul meu. In jurnalism. Cunosc muzica, istoria si artistii underground, muzica si artistii comerciali; am citit, am vizionat, am ascultat si am luat parte la ceea ce tine de relatia minte-trup-suflet. Si mai sunt multe pe care le stiu, dar, pentru mine, acestea sunt cele mai importante, pentru ca au dus la dezvoltarea mea.

Daca nu stii cum sa practici recunostinta sau iti vine greu sa faci acest lucru, iti recomand sa incerci metoda mea. Scrie, pune la vedere si reciteste ori de cate ori traversezi o perioada mai trista.

Foto: depositphotos.com