De ce e OK ca nu ramanem cu marea iubire a vietii noastre

Maria Dima1
De Maria Dima
20 ian. 2020

Cred in “marea iubire” a fiecaruia dintre noi. Totusi, vorbesc si traiesc de parca nu e asa si sunt OK cu ce se intampla in lumea de azi, in care o miscare de deget in directia potrivita – cealalta dreapta, pentru doamne -, sau o poza artistica e de ajuns sa ma dea pe spate. Nu e si nu are cum sa fie, tocmai pentru ca stiu cum se simte iubirea adevarata.

Vorbesc despre dragostea aceea care te face sa crezi ca Mos Craciun exista. Ca totul e posibil. Ca iubirea e de ajuns si invinge orice. Ca orice poezie este pentru si despre voi doi.

Daca nu faci ce trebuie acum, uite ce o sa ajungi sa regreti la 40 de ani

Versiunea personala, nealterata a “marii iubiri”

Daca suntem norocosi si facem ce trebuie in viata asta, putem sa ne intalnim sufletul pereche. Avem sansa de a-l cunoaste si de a ne cunoaste pe noi, prin ochii lui. De a imparti un moment in timp si de a lasa iubirea sa creasca odata cu noi, in mii de feluri neinchipuite pana atunci.

Uneori, chiar daca dam peste marea iubire, nu ramanem cu ea

Asta ne zice asteriscul de la capatul curcubeului de trairi inaltatoare.

Din pacate, nimeni nu citeste ce scrie acolo mic, cu litere de pitic de gradina, nici la medicamente, cu atat mai putin la chestiuni ce tin de legaturi magice ale sufletelor. Nici pomeneala! Faptul ca efectele secundare ale unei inimi frante care a crezut ca iubirea inlatura orice bariera in viata sunt reale si dor mai tare ca o operatie pe cord deschis, e cu totul alta poveste.

Nu multi pot vorbi despre asta

Nu sunt armate de oameni care se uita cu bravura in ochii lumii si recunosc ca au pierdut dragostea vietii lor. Ca nu au ajuns sa traiasca alaturi de ea un final fericit, ca nu au invins impreuna boala, diferentele, sau ca visurile unuia erau prea mari ca sa fie tinute in loc de cel de langa. Sau ca, poate, cea mai mare dovada de iubire de care au fost capabili a fost renuntarea la ea, in favoarea celuilalt.

Unii oameni te pot iubi mai mult intr-un an decat altii in 50

Altii intra in viata ta cu scop precis, perioada determinata si efecte infinit mai bune si mai bogate decat cei cu care interactionezi zilnic, o viata intreaga.

Sunt anumite persoane care te invata intr-o zi mai multi decat altii in ani si, chiar daca nu raman alaturi de noi, prezenta lor nu poate fi egalata sau inlocuita de nimeni altcineva. Daca e sa masuram “marea iubire” dupa impact si nu dupa perioada, dupa rezultate si nu dupa longevitate, poate povestile noastre de dragoste, fie ele chiar incheiate, ar suna diferit.

Elibereaza-te de durerea din trecut cu acest truc folosit de psihologi

Unitea dupa care masuram marea iubire: schimbarea

Bun, daca marea iubire/sufletul pereche/the one nu tine de un bilant temporal, atunci dupa ce ne luam? Cum dam acest titlu onorific suprem unei persoane cu care azi nu mai impartim nimic altceva decat amintiri?

Raspunsul este pe cat de simplu, pe atat de enervant – schimbare.

Daca omul acela special sau relatia voastra, atingerea, sarutul, lectiile, lipsa spatiului dintre voi, intr-un moment anume in timp, te-au schimbat ireversibil, atunci il poti numi “marea iubire” si ii datorezi recunostinta vesnica. Chiar daca legatura nu s-a pastrat pentru totdeauna si numai aducerile-aminte si schimbarile raman dulci si nemuritoare. Daca ai inflorit alaturi de el, a fost iubire.

Adevarul despre vindecare pe care nimeni nu ti-l spune

Iar faptul ca ai avut o asemenea poveste si intalnire a inimilor e mai presus decat termenul de alterare a relatiei. Iubirea nu expira. Sentimentele pure lasa urme de bine in sufletul in care au incoltit. Faptul ca nu ai ramas azi cu aceeasi persoana de ieri nu e o tragedie. Nu ai pierdut nimic, dimpotriva.

Foto: Getty Images.