De ce mi-as dori sa fiu barbat pentru o zi

Teodora Tirca1
De Teodora Tirca
18 sept. 2018

Ce lucruri as invata daca as fi barbat pentru o zi? Poate si tie ti-ar fi util acest exercitiu de imaginatie.

Una dintre prietenele mele m-a intrebat, in timp ce ne plictiseam impreuna, daca mi-as dori sa fi fost barbat. „Gandeste-te ce usor ti-ar fi sa iesi dimineata pe usa. Sau sa te pregatesti pentru o intalnire – un dus si gata. Poate si freza, daca ai par.” Am inceput sa radem in hohote. Inainte sa resping total ideea, a continuat: „Ai desface rapid borcanul de zacusca si ai putea sa mergi singura pe strada la orice ora.”

„Asta fac deja”, i-am raspuns mandra. Cu o usoara retinere, am continuat in gand, doar pentru mine. Dintr-odata, m-am trezit captiva in jocul ei si nu m-am putut abtine sa nu-mi imaginez cum as fi aratat, cum ar fi fost viata mea daca as fi fost barbat. Oare as fi avut mai multi prieteni? As fi putut avea prietene femei? Aceasta a doua intrebare ma macina in mod special, pentru ca una dintre dezamagirile mele de femeie adulta este neputinta de a construi prietenii neconditionate cu barbati, dupa o copilarie petrecuta aproape exclusiv cu baietii, batand mingea in spatele blocului sau in ulita bunicii.

Imi imaginam cum as fi resimtit prima iubire (si despartirea aferenta) daca n-as fi fost femeie. Cat as fi ascultat sau nu de parinti sau daca fratele meu ar fi fost mai dispus sa-mi impartaseasca detalii din viata lui amoroasa.

In definitiv, mi s-a parut tare amuzant sa-mi privesc viata din perspectiva unui barbat. Dupa am realizat, cu aceasta ocazie, cat de mult imi place sa fiu femeie, raspunsul catre prietena mea a fost: „Da, insa numai pentru o zi”. Si i-am oferit si motivele din spatele alegerii mele:

Ca sa ridic gantere cat jumatate din greutatea corpului meu

Dupa o relatie destul de zbuciumata cu un tip care facea sport in fiecare zi si arata incredibil, am inceput sa descopar cat de bine te simti, fizic si mental, dupa o sesiune zdravana de fitness. Cochetam deja cu dansul, deci nu eram complet inactiva, dar antrenamentul cu greutati imi dadea o stare diferita: ma facea sa ma simt puternica fizic si mental, si imi atenua furia din zilele complicate. Insa, evident, am descoperit ca nu puteam ridica mai mult de 8 kilograme cu ambele maini, si asta dupa cam o luna de antrenament.

Deci, da, mi-as dori sa fiu barbat pentru o zi, ca sa ridic greutati serioase si ca sa nu-mi fac griji pentru celulita. Sa nu mai zic ca barbatii fac six-pack vizibil mult mai usor si uneori chiar mancand de toate si fara antrenament zilnic (cazul fratelui meu).

Sa renunt la sutien fara griji

Desi chiar am renuntat la acest „accesoriu” feminin atunci and am implinit 27 de ani, pentru ca mi se parea teribil de incomod si enervant (mai ales vara), tot mai sunt ocazii cand simt presiunea de a-l purta – de exemplu la camasile albe sau la rochiile vaporoase.

Barbatii au zero griji in aceasta privinta – ba chiar le este atat de strain, incat isi imagineaza, probabil, ca sutienul e o chestie foarte comoda si ca femeile il poarta din pura placere. Mda, as vrea sa fiu si eu atat de nepasatoare.

Sa ma despart cu usurinta de joburile care ma fac nefericita

Unul dintre lucrurile pe care le-am admirat dintotdeauna la colegii mei barbati a fost faptul ca,  pentru ei, demisia nu a reprezentat niciodata o mare scofala – toti barbatii pe care ii cunosc au renuntat spontan la joburile care nu le faceau placere sau care nu se mai aliniau cu principiile lor.

Din acest punct de vedere, majoritatea femeilor sunt mai precaute, iau in calcul mai multi factori inainte de a pleca de la un job si sunt absolut terifiate de necunoscut: daca nu vor mai gasi un loc de munca? Sigur ca precautia nu e un lucru rau, dar trebuie sa recunoastem ca de cele mai multe ori ne impiedica sa evoluam. Putina rebeliune masculina nu strica.

Sa ies la bere cu baietii si sa le aflu strategiile de agatat

Imi plac prieteniile dintre barbati mai mult decat cele dintre femei, pentru ca sunt mai relaxate si detensionate, pentru ca ei isi pot spune adevarul fara privirea aceea de „Te tin eu minte” pe care o incasezi de la prietena ta atunci cand ii spui ca s-a cam ingrasat.

Barbatii isi vorbesc direct, fara menajamente, ridica tonul si peste 2 minute se imbratiseaza si isi declara iubirea: „Esti fratele meu!”.

Asa ca, da, mi-ar placea sa fiu parte din gasca baietilor macar pentru o zi, sa vad cum se simte „fraternitatea” cu care se lauda, sa aflu ce fac cand se plictisesc (oare m-as speria?) si ce tehnici folosesc ca sa le atraga atentia femeilor. Doar de amuzament.

Sa-mi gestionez mai eficient emotiile

Nu ma refer la faptul ca pe barbati nu-i napadesc niciodata emotiile – cred ca e timpul sa ne debarasam de conceptia aceasta nerealista. Stiu din experienta ca si barbatii plang la filme, ca si ei simt uneori ca pierd controlul asupra propriei vieti, ca se indragostesc cu adevarat si raman fixati pe imaginea unei singure femei ani intregi sau chiar o viata.

Si cu toate astea, barbatii par sa fie mai echilibrati emotional. Parca nu se gandesc la o mie de lucruri in acelasi timp, asa cum facem noi, nu iau totul personal si stiu sa se protejeze de negativismul celor din jur. As vrea sa experimentez claritatea mentala a unui barbat macar pentru o zi. Poate as privi altfel acele „probleme” care acum nu ma lasa sa dorm.

Foto: Shutterstock.com