1Ne trezim mai devreme. Manacam mai bine. Gandim mai clar. Devenim versiuni mai curate ale noastre, ideal pana pe 15 ianuarie, ca sa avem timp sa obosim pana in februarie.
Eu am decis sa nu mai particip la asta.
Nu pentru ca as fi ajuns la un nivel superior de iluminare, ci pentru ca am observat ca listele mele de inceput de an arata mereu ca un plan de evadare din propria viata. Mult prea ambitioase, mult prea rigide, mult prea putin conectate la realitatea zilnica a unei fiinte umane care mai uita, mai oboseste, mai are zile in care nu vrea nimic in afara de liniste.
Asa ca anul asta mi-am facut o lista reala.
Nu una care sa ma impresioneze, ci una cu care chiar pot trai. Nu include sa ma trezesc la 5 dimineata. Pentru ca, sincer, nu sunt o persoana mai buna la 5 dimineata. Sunt doar mai morocanoasa. Include, in schimb, sa nu ma cert cu mine pentru fiecare zi in care nu functionez perfect.
Pe lista mea reala mai scrie asa:
– sa mananc cand imi e foame, nu cand „ar trebui”
– sa citesc fara sa transform fiecare carte intr-o lectie de viata
– sa las unele zile sa fie doar zile, fara concluzii
Am trecut si un punct foarte important: sa nu transform fiecare inceput intr-o proba de caracter. Daca ratez o saptamana, nu inseamna ca am stricat anul. Inseamna ca sunt om. Revelator, stiu.
Lista mea reala nu are deadline-uri dramatice.
Are loc de revenire. Are pagini goale. Are spatiu pentru zilele in care nu stiu ce vreau, dar stiu sigur ce nu mai vreau. Si poate cel mai important punct de pe lista e asta: sa observ mai mult. Cum ma simt cand nu alerg. Ce ganduri apar cand nu le acopar cu zgomot. Ce ramane din mine cand nu incerc constant sa ma imbunatatesc.
Pentru ca dezvoltarea personala, asa cum e vanduta de multe ori, seamana suspect de mult cu o forma eleganta de nemultumire cronica. Mereu mai e ceva de reparat. Mereu mai e un nivel de atins. Mereu mai e o versiune mai buna care asteapta la capatul unui efort suplimentar.
Lista mea reala spune altceva. Spune ca poate nu e nimic stricat. Ca poate anul asta nu e despre a deveni altcineva, ci despre a ramane. A sta. A vedea ce se intampla cand nu te mai impingi de la spate.
Nu e o lista motivanta. Nu te face sa sari din pat. Dar te tine in picioare. Si, in timp, asta conteaza mai mult.
Pentru mine, lista asta a avut nevoie si de un loc unde sa existe fara presiune. Un spatiu in care sa pot scrie o zi, sa sar peste trei, sa revin fara sa simt ca am esuat. Agenda 2026 by Andreea Raicu exact asta face. Nu te organizeaza cu forta. Te insoteste. Iti lasa loc sa fii inconsecventa si sa continui oricum.
Daca simti ca anul asta ai nevoie de o lista care sa nu te sperie, poate ca asta e inceputul. Nu spectaculos. Nu eroic. Doar suficient de real incat sa ramana.
Foto: Pexels.com
