Povara acceptarii de sine: Ce inseamna, de fapt, sa te iubesti asa cum esti?

1
De Ana-Maria Dobre
15 ian. 2019

“Deoarece crede in el, nu incearca sa-i convinga pe ceilalti. Deoarece este multumit cu sine, nu are nevoie de aprobarea celorlalti. Deoarece se accepta pe sine, si lumea il accepta.” – Lao Tzu

De ce ne este atat de greu sa ne acceptam defectele? De ce ne este atat de usor sa vedem frumusetea din altii, dar atunci cand vine vorba despre noi, avem nevoie de mult efort ca sa reusim? De ce complimentele, in loc sa ne bucure, ne fac sa ne simtim jenati, si ajungem sa ne justificam?

Deoarece acceptarea de sine (si aprecierea propriei persoane) presupune efort constient. Cu totii avem momente mai dificile, sau momente cand ne dorim sa ne fi descurcat mai bine, nimeni nu a avut o copilarie perfecta si cu totii ne dorim sa avem mai multa motivatie, bucurie si success in viata noastra.

Problema noastra, omeneasca de altfel, este ca avem o puternica eroare in gandire: generalizarea. Generalizam pe baza acestor experiente negative faptul ca nu suntem destul de buni, faptul ca lumea nu ne apreciaza si deseori exageram gravitatea situatiilor de viata cu care ne confruntam.

Asadar, ce ar insemna sa facem un efort constient de acceptare de sine?

1. Evitarea comparatiei cu altii, atat de facilitata de retelele de socializare

O singura privire pe Facebook, Instagram, Snapchat si alte canale de socializare ne va asigura ca toata lumea din jurul nostru traieste o viata perfecta. Toata lumea merge la sala, are o cariera excelenta, toata lumea merge in concedii, este indragostita, inconjurata de prieteni etc. Iar apoi aruncam o privire inspre sine, si facem o inevitabila comparatie: cum arata viata mea sociala? Dar cea amoroasa? Concediul meu a fost la fel, sau mai putin deosebit decat al colegei?

Este foarte usor, atunci cand esti inundat de o imagine continua a perfectiunii, sa ajungi la concluzia ca aceasta nu te cuprinde si pe tine.

Desigur, la un nivel constient, noi stim ca detaliile prezentate pe aceste retele sunt cele pozitive, iar viata acestor persoane este construita din mult mai multe experiente decat ceea ce vedem. Si totusi, comparatiile, intr-o adancime din noi, mai mult sau mai putin constienta, tot se intampla.

Efort constient: mai putin efort investit in cercetarea vietii altora, si mai mult in cercetarea vietii proprii: care sunt planurile noastre? Am evoluat fata de anul trecut? Ne-am maturizat? Ce ne dorim pentru viata noastra? Asadar, mentinem comportamentul de comparare. Dar schimbam punctul de referinta, comparandu-ne cu noi insine, si nu cu ceilalti.

2. Linistirea criticului interior

Multe persoane considera ca vocea lor critica este una care ii ajuta sa se dezvolte, sa vada lucrurile rational, sa nu se supraestimeze. Intr-adevar, cam acesta ar fi scopul criticii proprii. Dar se mentine acest scop, in viata de zi cu zi? Care este momentul cand critica paraseste zona ratiunii si intra in zona invinovatirii, unde in loc sa ne dezvolte, ne blocheaza si ne facem sa ne simtim ca..ei bine, buni de nimic?
Efort constient: daca ti se pare prea dur pentru un prieten, atunci comentariul e prea dur pentru tine. Nu mai este sinceritate, ci devine judecata.

3. Folosirea intentiei paradoxale

Viktor Frankl scria intr-una din cartile lui, “Omul in cautarea sensului vietii”, despre o tehnica foarte interesanta si eficienta numita intentia paradoxala. El spunea ca, in mod intuitiv, atunci cand ne este frica, de exemplu, ca nu vom fi acceptati, depunem foarte multe eforturi pentru a evita asta. Dar tocmai aceasta intentie excesiva de a nu fi ceva este catalizatorul care face ca cea mai mare frica sa fie indeplinita. Exemplu: nu mai vrei sa fi anxios? Cu siguranta, te vei analiza la fiecare pas sa vezi daca nu cumva esti anxios, comportament care, la randul lui, te va face si mai anxios!

Astfel, in situatiile in care ne temem de respingerea celorlalti, cum ar fi daca am folosi intentia paradoxala si ne-am expune la situatiile in care riscam sa nu fim acceptati? La gandul ca nu suntem acceptati? Ce se intampla atunci? Si de ce avem nevoie de aceasta acceptare? Pentru a ne asigura de ceva ce noi nu stim cu siguranta?

Efort constient: accepta ca ai slabiciuni. Daca esti o persoana care se teme de critica celorlalti, accepta faptul ca uneori vei primi critici negative. Mai mult, poarta-te ca si cum asta s-ar fi intamplat deja. Acest lucru, desi contraintuitiv, te va face sa fii mai relaxat.

Foto: Shutterstock.com