1Pana acum credeam ca memoria este strict legata doar de creier si de neuroni. Iata ca o cercetare recenta, realizata la Universitatea din New York, vine cu o perspectiva cel putin interesanta.
Ce este memoria?
Un sistem personal de arhivare al creierului. Cand traiesti o experienta noua creierul tau codifica informatia transformand-o in modele de activitate neuronala. Aceste modele sunt stocate in diferite parti ale creierului, in functie de tipul de informatie. Accesarea amintirilor are loc atunci cand creierul similar cu deschiderea unui fisier pe calculator. De exemplu, daca vrei sa-ti amintesti ziua de nastere a unui prieten, creierul tau activeaza caile neuronale relevante pentru a aduce acea informatie in constiinta ta.
„Invatarea si memoria sunt asociate in general doar cu creierul si celulele neuronale, dar studiul nostru arata ca si alte celule din corp pot invata si forma amintiri”, explica Nikolay V. Kukushkin de la Universitatea din New York, autorul principal al studiului.
Stresul afecteaza inclusiv memoria: cum poti sa-ti protejezi creierul
Scopul cercetarii a fost simplu — de a investiga daca celulele non-cerebrale contribuie la memorie
In cadrul studiului, cercetatorii au simulat procesul de invatare spatiata. Acesta reprezinta repetarea informatiilor la intervale din ce in ce mai mari de timp. Au examinat doua tipuri de celule umane non-neuronale — una din tesutul nervos si alta din tesutul renal — in conditii de laborator. Aceste celule au fost expuse la diverse tipare de semnale chimice, asemanatoare cu expunerea celulelor cerebrale la neurotransmitatori atunci cand invatam informatii noi.
Surprinzator, aceste celule non-neuronale au activat o „gena a memoriei” — aceeasi gena pe care o activeaza si neuronii atunci cand detecteaza modele de informatii si isi reorganizeaza conexiunile pentru a forma amintiri. Cercetatorii au modificat celulele non-neuronale sa genereze o proteina fluorescenta, care sa indice daca gena memoriei era activa sau inactiva.
Rezultatele cercetarii au fost fascinante
Celulele non-neuronale au reusit sa discearna cand impulsurile chimice (simuland exploziile de neurotransmitatori din creier) erau repetate, nu doar prelungite — exact asa cum neuronii din creier functioneaza in timpul studierii spatiate. Cand impulsurile erau livrate la intervale regulate, activau gena memoriei mai intens si pentru o perioada mai lunga decat atunci cand acelasi tratament era administrat intr-o sesiune concentrata.
„Arata ca abilitatea de a invata din repetitii spatiate nu este unica celulelor creierului, ci, de fapt, ar putea fi o proprietate fundamentala a tuturor celulelor. Aceasta descoperire deschide usi noi pentru intelegerea modului in care functioneaza memoria si ar putea duce la metode mai bune de imbunatatire a invatarii si tratarea problemelor de memorie”, explica autorul studiului.
Acest studiu ofera noi perspective nu doar pentru a intelege memoria, ci si pentru a explora beneficiile potentiale pentru sanatate. Descoperirea sugereaza ca in viitor, va trebui sa tratam corpul nostru intr-un mod mai similar cu felul in care ne tratam creierul. De exemplu, sa ne gandim la ce isi „aminteste” pancreasul despre tiparul meselor noastre pentru a mentine niveluri sanatoase de glucoza in sange sau la ce isi „aminteste” o celula canceroasa despre tiparul chimioterapiei.
Foto: freepik.com
