Ce am facut ca sa ma recuperez in urma stresului cronic

1
De Andreea Raicu
28 mai 2024

Cel mai important lucru pe care poti sa-l faci, si pe care eu simt ca-l fac, este sa-mi gasesc ritmul. Si sa-mi traiesc viata in ritmul meu, nu in ritmul oamenilor din jurul meu sau al societatii. Pentru ca viata mea si ritmul meu sunt doar ale mele.

Draga mea, ti-am povestit intr-un blog anterior cum am descoperit ca sufar de stres cronic si cum, in urma unei discutii cu un prieten, am realizat ca cei mai multi dintre noi trecem prin asta, adesea fara sa realizam.

Astazi as vrea sa-ti vorbesc despre schimbarile pe care le-am facut pentru a ma recupera in urma stresului cronic si a redobandi controlul asupra vietii mele. A fost un proces de durata, ce a insemnat nu doar o schimbare, doua, care m-au transformat peste noapte, ci o evolutie care a necesitat timp. Motivul este simplu: nu poti scapa de stres si epuizare fizica, psihica si emotionala peste noapte, pentru ca nu le-ai dobandit peste noapte, ci de-a lungul unei perioade de luni, daca nu chiar ani. De aceea, schimbarea pe care trebuie sa o faci este una de mentalitate.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Andreea Raicu (@araicu)

Multi oameni cred ca atunci cand esti in pragul stresului cronic pleci intr-o vacanta si gata, te refaci. Asa credeam si eu in trecut.

Insa la un moment dat am observat un tipar. Am ajuns sa ma intreb de ce de fiecare data ajung la epuizare, plec in vacanta, stau „lesinata” si nu fac absolut nimic, ma odihnesc si imi iau forte noi, cu care ma intorc si o iau de la capat. Iar ma obosesc pana in pragul epuizarii, iar plec in vacanta, ma odihnesc, ma intorc si, practic, repet acelasi tipar. Viata de zi cu zi devine o roata din care iesi pentru cateva clipe, asemenea unui hamster care nu cunoaste o alta realitate. Mi-am spus atunci ca ceva nu este in regula, mai ales cand veneam acasa si simteam cum mi se face rau numai la gandul ca trebuia sa intru iar in ritmul asta.

Cu totii traim asa, ca niste masini de curse care merg cu viteza foarte mare si isi consuma combustibilul, ies de pe pista si intra la boxe, unde li se face plinul si apoi o iau iar de la capat.

Ideea este sa nu fii o masina de curse. Nu trebuie sa fii un sprinter, ci un maratonist, care alearga, isi dozeaza energia, isi ia elementele de care are nevoie, se hidrateaza, mananca un baton. Am realizat ca viata, cat si antreprenoriatul, sunt un maraton.

Eu am dobandit cumva acest ritm accelerat, de „masina de curse”, din perioada televiziunii. Erau perioade in care se lucra intens, se pregatea emisiunea timp de doua luni, urmau trei luni foarte grele, in care plecai prin tara, apoi venea o vacanta lunga, de pana la trei luni. Pentru ca apoi sa o luam de la capat: pregatirea, trei luni de emisiune, tras tare, pana la epuizare, si in final vacanta. A fost cumva ritmul cu care am fost obisnuita intreaga viata. Era nevoie de o schimbare de mentalitate, care sa ma faca sa inteleg ca viata si antreprenoriatul sunt un maraton. Cu cat iti dozezi mai bine energia, cu atat o poti avea pe o durata mai lunga de timp. Iar daca nu inveti asta, stresul cronic si epuizarea sunt doar la un pas distanta…

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Andreea Raicu (@araicu)

Stresul cronic nu se vindeca cu o pastila sau un tratament rapid. Necesita o schimbare de mentalitate si de ritm de viata, iar eu am facut cativa pasi pentru a obtine aceasta schimbare:

Am analizat ce imi place cu adevarat sa fac

In primul rand, trebuie sa incepi sa ai grija de tine, de lucrurile care iti fac tie bine si de ceea ce iti face placere sa faci. Este esential sa ai un job care iti place, si nu ceva ce urasti cu toata fiinta ta. Petrecem atat de multe ore la locul de munca incat este pur si simplu imposibil sa ai o viata fericita si implinita daca iti urasti total meseria sau jobul. Este un semn clar ca trebuie sa faci o schimbare. Evident, este imposibil sa-ti placa 100% toate activitatile unui job. Suntem adulti si intelegem ca sunt lucruri care nu ne plac. Dar daca lucrurile care nu ne plac devin mai mari decat cele care ne plac, atunci este o problema.

La randul meu, a trebuit sa analizez exact cu ce sunt confortabila si cu ce nu, din ceea ce fac in viata mea. Am invatat sa aleg mai bine unde imi canalizez energia si carui tel ma dedic.

Imi fac timp pentru relatiile cu oamenii apropiati

In prezent acord o atentie mult mai mare timpului liber si modului in care il petrec, in asa fel incat sa ma incarce cu energie. Este important sa-mi fac timp pentru relatiile cu prietenii, pentru ca in trecut, muncind atat de mult, viata mea sociala era aproape zero. Ma gandeam recent ca viata mea insemna doar „muncesc, munces, muncesc, ma duc acasa, ma uit la un serial sa ma pot relaxa si apoi ma culc”. A doua zi o luam de la capat.

Am grija sa dorm suficient

Sa dorm suficient, sa am un somn de o durata adecvata si de calitate buna a devenit o prioritate pentru mine. Iar pentru asta am nevoie sa-mi setez unele reguli si sa-mi creez ritualuri. De exemplu, sa nu mai stau treaza pana noaptea tarziu si sa nu mai muncesc noaptea, in asa fel incat creierul si corpul sa inteleaga ca se apropie ora de culcare si trebuie sa se pregateasca cu ajutorul unui ritual. Imi creez acea atmosfera de relaxare, care ii transmite creierului ca e timpul pentru odihna, cu lumina de intensitate mai mica, cu muzica ambientala, cu lumanari parfumate, cu o baie fierbinte , cu o carte. In general, cu activitati care te relaxeaza si te pregatesc de somn.

Am o dieta echilibrata si mese regulate

Pentru a-mi redobandi energia in urma stresului cronic am adoptat o alimentatie cat se poate de echilibrata, cu mese regulate. Am inclus trei mese pe zi, fara ciugulit, fara rontait, fara nimic altceva. Mesele „programate” si planificate din timp te ajuta sa mananci mai sanatos, sa consumi alimente bogate in nutrienti care iti dau energie si te ajuta sa scapi astfel de poftele alimentare.

Imi dedic o ora pe zi in care sa ma incarc cu energie pozitiva

Am o ora pe zi in care fac ceva care sa ma bucure si sa ma incarce. Nu este de ajuns sa ne refacem energia in vacante sau in weekend-uri. Avem nevoie sa ne incarcam in fiecare zi cu energie, emotii pozitive si o stare de bine. Iar asta inseamna ca in fiecare zi sa-ti dedici timp. Eu imi rezerv o ora, care este numai pentru mine: poate sa fie un antrenament la sala, masaj, plimbare in parc, plimbare cu cainele, meditatie, citit, o baie relaxanta, o procedura pentru corp etc. Este ceva care sa ma faca sa am grija de corpul meu, sa simt ca ma incarc.

Pe langa toate acestea, simt ca trebuie sa fac neaparat miscare, fie ca e yoga, dans prin casa, inot. Este obligatoriu sa-mi misc corpul.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Andreea Raicu (@araicu)

Sunt recunoscatoare

Mi-am stabilit un tel ca intotdeauna sa-mi aduc aminte de cel putin trei lucruri pentru care sunt recunoscatoare in fiecare zi. Oricat de grea este ziua respectiva, oricat de rau imi este, stiu sigur ca am cel putin trei lucruri pentru care sunt recunoscatoare. Iar dimineata am aceasta recunostinta ca am mai primit o zi. Mi-am dezvoltat aceasta curiozitate pentru ce urmeaza in acea zi. Cu cat te deschizi mai mult catre viata, cu atat iti trimite lucruri surprinzatoare si minunate.

Imi traiesc viata in ritmul meu

Realitatea este ca cel mai important lucru pe care poti sa-l faci si pe care eu simt ca-l fac este sa-mi gasesc ritmul. Si sa-mi traiesc viata in ritmul meu, nu in ritmul oamenilor din jurul meu sau al societatii. Pentru ca viata mea si ritmul meu sunt doar ale mele. Nimeni nu are cum sa-mi seteze mie ritmul. Chiar daca toti oamenii din jur alearga, dar eu in acea zi nu pot sa alerg, atunci nu alerg.

Din acest punct de vedere ma ajuta foarte mult inelul inteligent pe care il port in permanenta. Este un inel care masoara somnul, nivelul de stres, miscarea, si in funtie de toti acesti parametri arata resursele pe care le ai intr-o zi.

Uneori am tendinta „sa trag de mine”, iar in momentul in care inelul imi spune „ai resurse 60%”, iar eu am o zi lunga, nu mai fac atat de multe, nu incerc sa ma fortez.

Am invatat sa accept „nu pot”

Tendinta este sa zici „lasa ca eu pot”. Dar am invatat sa spun si sa inteleg ca uneori nu pot. Si asta e OK. Am facut pace cu acest „nu pot”. Nu am resurse, nu am cum astazi, nu simt sa fac asta. In momentul in care faci pace cu acest lucru, incepe sa-ti fie mult mai simplu sa nu te mai simti vinovat, sa nu simti ca pierzi ceva si pur si simplu sa intelegi ca viata ta este despre tine, despre ritmul tau si ceea ce este cu adevarat important pentru tine, nu despre ceea ce fac ceilalti, ce au sau cate realizeaza.

Este bine sa ceri ajutor atunci cand te simti coplesita, iar daca te confrunti la randul tau cu stresul cronic, cu epuizarea si dezechilibrul in viata ta, ti-am pregatit primul si singurul program din Romania pentru gestionarea stresului cronic. Este realizat in colaborare cu experti renumiti, care te vor invata sa recunosti semnele stresului cronic, sa le gestionezi si sa recapeti controlul asupra vietii tale.

Te imbratisez,
Andreea