1Ma intristeaza sa vad asta, in special atunci cand este vorba despre persoane pe care le cunosc.
Am realizat ca oamenii cu orgoliu exagerat sunt preocupati mereu de felul in care sunt perceputi de cei din jur, asa ca tot ceea ce fac e influentat de asta. Pentru ca isi doresc si isi impun sa fie mai buni decat ceilalti in orice situatie. Nu conteaza cate eforturi trebuie sa faci, atunci cand esti orbit de orgoliu strangi din dinti pana cand simti ca triumfezi in orice competitie, pentru ca acesta este felul in care te raporteaza la toate relatiile, indiferent cat de apropiate sunt.
Acesti oameni incearca sa-i reduca la tacere pe cei care ar putea sa le umbreasca stralucirea. Isi etaleaza successele si au grija sa vorbeasca mereu despre tot ceea ce fac, scotandu-si in evidenta calitatile cu orice ocazie. Ii pun la pamant pe cei din jur doar ca sa se simta mai buni, mai puternici.
Singurele lucruri care ii intereseaza si ii fac fericiti sunt puterea si aprecierea. Sunt singurele care ii hranesc.
De unde provine acest desert al sufletului?
Un gol interior imens, lipsa increderii, acel sentiment ca nu esti niciodata de ajuns, o incapacitatea de a te iubi, atat pe tine, cat si pe cei din jur. Actiunile unui om in aceasta situatie nu sunt decat un strigat de ajutor prin care cere sa fie vazut, admirat, iubit. Ceea ce nu stie el este ca nu se va intampla asta decat doar temporar si doar la suprafata. Banii, statutul social, pozitia nu pot umple golul interior niciodata, atat vreme cat acel spatiu nu este hranit cu iubire, cu compasiune, cu respect. Inauntru este multa durere pe care incearca sa o camufleze cu complimentele primite din afara, ca sa nu o simta.
Exista un astfel de om in viata ta?
Si in viata mea, ca in mai toate, cred, au existat astfel de oameni, pana cand am decis ca nu pot permite nimanui sa imi otraveasca sufletul, indiferent de dragostea si amintirile care ne-au legat, ele fiind singurul lucru in comun care ne ramane uneori. Dar acestea nu sunt de ajuns pentru a pastra astfel de oameni in viata ta. Acea persoana care iti pune la indoiala reusitele, care nu se bucura pentru ce ai realizat, care nu te incurajeaza si nu face decat sa te critice in loc sa te puna in valoare nu are cum sa fie prietenul sau prietena ta cea mai buna. Si nici macar amica ta.
Ce e mai greu este sa vezi cum astfel de oameni anesteziati de durere ajung sa isi vanda sufletul, sa isi distruga integritatea – cel mai de pret lucru din punctul meu de vedere – atunci cand aleg sa faca lucruri care atrag atentia, fie si pentru moment, fara sa se gandeasca la consecintele pe termen lung. Leaga „prietenii” cu oamenii care ar putea sa ii scoata din anonimat chiar daca nu dau doi bani pe ei, sterg pe jos cu altii doar ca sa isi arate puterea…
Ceea ce nu stiu acesti oameni este ca in fiecare moment in care isi hranesc orgoliul, el creste si mai mult, transformandu-se intr-un monstru care nu va face altceva decat sa puna stapanire in totalitate pe viata lor, facandu-i sa uite cine sunt si ce isi doresc cu adevarat de la viata.
Ce am vazut ca se intampla cu acesti oameni?
Atunci cand toate lucrurile dupa care au tanjit atat de mult, pentru care muncesc in fiecare moment dispar, ramane un gol imens, o durerea atat de mare pe care nu mai pot sa o mai amorteasca cu nimic, cu nicio geanta Chanel, cu nicio fotografie care intruchipeaza imaginea vietii perfecte postata pe Instagram, cu nimic. Nici in jur nu mai ramane nimic, pentru ca acei oameni pe care ii credeau prieteni au plecat de mult in cautarea a ceva mai de succes, iar oamenii care ii iubeau cu adevarat inainte de toate astea au fost redusi la tacere prin umilintele aplicate constant si au ales sa plece.
Ramane doar durerea si goliciunea care ii va sufoca pana in momentul in care vor avea curajul sa se priveasca in ochi si sa reduca la tacere monstrul infomentat aflat in sevraj, pana cand vor incepe sa-si hraneasca inima ranita si ignorata atata timp.
Nu conteaza ce si cate ai sau cine ti-ar placea sa fii. Nu te poti ascunde la nesfarsit si nici nu ai de ce. Esti frumos asa cum esti, cu tot cu lucrurile care nu iti plac, pentru ca acestea te fac sa fii special, cu imperfectiuni si neajunsuri, cu vulnerabilitati si neputinte, te fac uman, frumos, autentic.
Foto: Alex Galmeanu
