Cum faci sa treaca mai usor durerea despartirii

durerea despartirii
Avatar1
De Andreea Raicu
26 sept. 2018

Intotdeauna am fugit de despartiri. Am avut chiar o perioada in care, cred ca in mod inconstient, alegeam sa ma despart pentru a nu trai durerea despartirii provocata de alcineva. Imi construiam povesti ca sa ma conving ca acela nu era bun pentru mine, cum sunt sigura ca si tu ai facut poate la un moment dat din teama de a nu fi ranita. Si da, am stat si in relatii toxice.

Cert este ca in toata viata mea am trecut si prin despartiri care au lasat durere si triste in urma lor. Multi ani nu am stiut cum sa trec mai usor peste aceste momente de care as fi facut orice sa scap. In momentele in care ajungeam acasa si eram singura durerea isi facea simtita prezenta si mai mult. De aceea multi ani am fugit de singuratate cat am putut.

Ceea ce nu stiam era ca cu cat fugeam mai mult de durere, dar vorbeam cu fiecare prieten in parte despre ce traisem in acea relatie, rumegand povestea la nesfarsit, cu atat faceam ca suferinta sa se simta si mai tare.

Tin minte ca la un moment dat m-am intalnit cu o cunostinta care imi spunea ca se despartise de iubitul ei in urma cu cativa ani si inca suferea. Sincer, recunosc ca m-a ingrozit situatia ei, avand in vedere ca si eu ma despartisem de cineva de curand si nu eram chiar cea mai fericita.

Imi imaginam cum urma sa sufar urmatorii ani si nu intelegeam de ce nu trece mai repede aceasta durere.

Mi-a luat multi ani sa inteleg ca nici nu avea cum sa treaca durerea atata timp cat eu ma agatam de ea si o transformam in suferinta, o stare care te chinuie si pare fara de sfarsit. Si chiar este fara de sfarsit daca nu o lasi sa se duca. Insa uneori ne agatam de suferinta pentru ca ajungem sa ne identificam cu ea, ne atasam de ea.

Cine suntem noi cand nu mai suferim? Cand nu mai avem toata atentia indreptata asupra noastra? Cand acceptam ca relatia s-a terminat si statusul de pe contul de Facebook trebuie schimbat din In a relationship in Single?

Durerea trece doar atunci cand o lasi sa existe, sa doara si nu o mai ascunzi.

Ca o rana pe care o accepti, ai grija de ea si se vindeca. Daca, in schimbi, umbli mereu la ea, incerci sa te uiti zilnic cum este, o mai arati si altora, ea nu se va vindeca, ba mai mult, iti va produce suferinta.

Prima oara cand am ajuns acasa si mi-am dat voie sa simt durerea, sa o las sa iasa, sa plang pana cand se consuma, m-am simtit enorm de eliberata. Parca dintr-odata a disparut acea greutate din piept, acea tristete care ma insotea peste tot. Am invatat sa nu mai fug de durere pentru ca, desi uneori e sfasietoare, e singura modalitatea sa te desparti de ea.

Multi ani nu am stiut sa fac diferenta intre durere si suferinta.

E una foarte mare. Durerea acceptata se consuma si trece, in vreme ce suferinta te face sa te ingropi in ea ca intr-o mlastina cu nisipuri miscatoare, din care cu greu mai iesi.

Asa ca da-ti voie sa te doara, oricat de greu ti se va parea la inceput, pentru va trece si apoi te vei simti din nou libera si plina de energie.

Foto: Alex Galmeanu