Cum mi-am ales iubitul

1
De Andreea Raicu
10 dec. 2018

Cred ca nu exista fata sau femeie care sa nu-si fi facut portretul robot al barbatului la care viseaza.

Cu exactitate sau nu, fiecare dintre noi a facut-o cel putin o data in viata sau poate chiar si-a creat un standard dupa care si-a filtrat toti iubitii. Ca e bine sau nu, e o concluzie la care ajunge fiecare dintre noi ulterior.

Idealul imaginat

Da, si eu mi-am facut liste peste liste, idei despre cum trebuie sa fie iubitul meu. Le-am schimbat, le-am transformat, le-am marit, le-am micsorat, le-am aruncat si le-am luat inapoi. Unele lucruri se regaseasu pe fiecare lista, altele dispareau sau erau inlocuite cu altceva.

Cine alege pana la urma toate caracteristicele astea? Cine decide care sunt bune si care nu? Potrivite in functie de ce? Sunt alese cu mintea sau cu inima? Din rani sau din dragoste? Pentru ca sufletul nostru sa fie fericit sau ca sa „dam bine” in societate, sa avem acea relatie de care vorbeste toata lumea, acel partener perfect care sa ne valideze?

Simt nevoia sa explic alegerile facute din ranile si golurile pe care le are fiecare om, pentru ca nici eu nu am inteles multi ani de ce am luat decizii care nu aveau de fapt nicio legatura cu mine.

Familiaritatea care ofera siguranta

In general, ne alegem partenerii in functie de niste tipare cu care suntem familiari, pentru ca asta ne face sa ne simtim bine si linistiti.

Daca ai avut o relatie dezechilibrata cu tatal tau, care poate te umilea din dorinta de a te motiva sa fii mai buna, si ai muncit mereu ca sa ii castigi dragostea, tu stii ca in relatia ta trebuie sa faci eforturi ca sa primesti acea iubire, iar daca o primesti prea usor, partenerul devine total neinteresant, iar relatia plictisitoare. Eu una am trait aceasta experienta de nenumarate ori si am auzit-o povestita si de alte femei.

Daca trebuie sa faci prea multe eforturi sa castigi dragostea cuiva, poate vei fi fericita si provocata pe termen lung, dar vor aparea inevitabil epuizarea si frustrarea.

Multe femei isi doresc un partener care sa le hraneasca egoul, sa le faca sa se simta mandre de ce au acasa. Recunosc ca si eu sunt in categoria asta.

Disponibilitatea emotionala e importanta

Dar ce se intampla cand partenerul care arata bine si are si celelalte calitati pe care ti le-ai notat pe lista (inalt, inteligent, amuzant, cu simtul umorului) este de fapt lipsit de inteligenta emotionala si nu are nici cea mai mica disponibilitate de a comunica despre emotiile si felul in care simte?

Nu il simti ca pe un partener care te face sa te simti in siguranta indiferent ce se intampla, un om care este langa tine mereu, care nu fuge la primul obstacol, un om care stii ca va fi acolo. Acel barbat care te face sa simti liniste acasa, chiar daca afara e o furtuna cumplita.

Care iti sunt reperele?

De multe ori ne ghidam (si recunosc ca si eu am facut-o) dupa niste repere false atunci cand ne alegem partenerii, niste repere create de minte si de tiparele cu care am crescut si pe care am avut grija sa ni le intiparim bine in minte, desi stim deja ca aceasta relatie-sablon nu va sfarsi bine.

Ai nevoie de un om cu care poti vorbi

Poti sa ii spui partenerului tau tot ce simti? Care sunt fricile tale? Care sunt nevoile tale? Dramele tale interioare? Ai puterea sa te dezbraci de tot ce te acopera si sa ii spui ce simti, indiferent ca este vorba de faptul ca uneori te simti sufocata de el sau ca nu te mai simti atrasa si nu stii ce sa faci pentru ca nu vrei sa pierzi relatia?

Poti sa ii spui ca il simti departe fara sa-l faci sa se simta ofensat? Poti sa ii spui ca te simti atrasa de altcineva si ai vrea sa stii de ce s-a intamplat asta si cum puteti sa rezolvati situatia asta?

Ai putea sa ii spui tot despre tine? El poate si stie sa fie acolo pentru tine si sa te asculte?

Inima vrea ceea ce vrea

Mi-a luat mult timp sa inteleg ca ani de zile multe dintre criteriile mele de selectie erau create de minte, si mai putin de inima. Si e greu sa schimbi asta, dar am inteles ca daca vreau o relatie sanatoasa nu pot sa stau ascunsa dupa mastile pe care le-am construit atatia ani si care au devenit parte din mine in asemenea masura incat uneori nici nu le mai identific, sau sa ma feresc de ranile pe care le-am tot evitat in diverse relatii, acoperindu-le cu alte masti. De multe ori inima vrea lucruri pe care mintea nici nu le concepe.

Barbatul de care am nevoie

Inalt, bine facut, sa fie placut de toata lumea… sau ma faca sa ma simt iubita, protejata, fericita indiferent de ce se intampla in jur, sa stiu ca pot vorbi despre orice oricand, oricat de dureros ar putea fi al prima vedere, stiind ca va intelege? Vreau pentru mine un om bland, rabdator si asumat in rolul lui de adult, care nu se refugiaza in spatele copilului din el care da vina pe tot si pe toate, un om care vrea sa creasca, sa evolueze si care isi doreste sa aduca lucruri minunate atat in viata mea cat si in a celorlati.

Poate ca nu se potriveste cu tot ce am in lista mea, dar se potriveste cu ce vrea inima mea, si dupa multi ani am realizat ca asta e cel mai important.

Cert este ca in viata mea au fost barbati care au bifat mai toate casutele din lista mea lunga, dar abia acum realizez ca eram foarte indragostita – si nu de ei, ci de proiectia pe care mi-o facusem, de imaginea frumoasa pe care o crease lista mea.

Asa ca va invit sa scoateti propria lista din acel dulap prafuit si sa va intrebati daca nu cumva ceea ce va doriti nu este neaparat ceea ce aveti nevoie. Poate ca acest lucru va va schimba in bine relatiile viitoare.

Foto: Alex Rosieanu