1Cred ca plang mai mult decat la lucrurile pe care le traiesc, ma impresionez daca un caine este ranit sau plange de dorul stapanului lui, daca un cuplu se regaseste dupa 20 de ani, daca vad povesti de dragoste ale cuplurilor de octogenari sau cand pleca E.T. inapoi la el acasa si chiar la comediile la care nimeni nu se astepta sa vars o lacrima.
Stiind asta, colegele mele m-au rugat sa fac o lista cu cateva dintre filmele la care am plans sau doar am lacrimat un pic.
1.Man On Fire
Un fost soldat cu inima de fier isi sacrifica viata pentru a o salva pe fetita al carei bodyguard era. Nu ai cum sa nu plangi uitandu-te la acest film. Scena de la final, pe pod, cand Denzel o vede pe Pita – privirea din ochii lui in timp ce ea alearga catre el, muzica din cadrul respectiv – trebuie sa fii de fier ca sa nu plangi.
2. E.T.
Multi oameni vor spune, „da, E.T. a fost un film simpatic, emotionant, dar sa plangi la el? nu prea”. Adevarul este ca arta ne afecteaza in moduri diferite si fiecare are propria coarda sensibila. Si mie mi s-a intamplat sa vad filme alaturi de prieteni, filme dramatice, iar cand ii vedeam lacrimand imi ziceam, „serios, plangi la filmul asta?”. Pe mine m-a impresionat plecarea lui E.T – nu stiu de ce, dar sigur a fost ceva acolo cu care am rezonat la un nivel foarte profund.
3. Moulin Rouge
Nicole Kidman e incredibila in filmul asta iar vocea lui Ewan McGregor, mai ales in El Tango de Roxanne, vai cum poate fi – una dintre cele mai bune scene din istoria filmului. Punct. Cred ca am plans mai mult pentru ca nu-mi venea sa cred ca vad ceva atat de frumos si de complex si de intens. Baz Luhrmann e un geniu!
4. Forrest Gump
Filmul asta s-a jucat cu emotiile mele de la inceput pana la sfarsit, combinant tragedia cu comedia intr-un mod superb, dar scena de la final, cand Forrest sta langa patul lui Jenny iar aceasta ii spune ca-l iubeste, doar pentru a afla cateva momente mai tarziu ca ea de fapt murise iar Forrest isi spunea monologul langa mormantul ei ma rupe in milioane de bucati.
5. Ghost
Pe langa faptul ca m-a facut sa plang cand l-am vazut, acum foarte multi ani, Ghost mi-a furat si abilitatea de a asculta Unchained Melody de la The Righteous Brothers fara a lacrima. Nu pot sa nu asociez instant melodia asta cu tristetea incredibila a scenei din film in care am auzit-o.
6. The Notebook
Cred ca nicio lista de „filme care te fac sa plangi” nu e completa fara The Notebook. De fiecare data cand vad acest film plang la final. Nu exista film care sa portretizeze mai bine dragostea adevarata, suferinta din dragoste si durabilitatea unui sentiment cu adevarat puternic precum The Notebook. Pur si simplu nu mai exista. Cred ca si peste 50 de ani, cand lumea va fi alta, noile generatii tot vor plange privind acest film.
7. The Gladiator
E un film plin de scene de violenta – dueluri aproape barbarice – dar are si multa emotie, mai ales in scena de la final, cand Maximus re reuneste in lumea de dupa cu sotia si fiul sau. Nu ai cum sa nu plangi, pentru ca vezi atunci un personaj care, desi in toate scenele fusese un adevarat macho eroic, acum isi arata vulnerabilitatea.
8. La vita e bella
Castigator a trei premii Oscar (inclusiv pentru cel mai bun actor, pentru rolul facut de Roberto Benigni, care a si regizat filmul) si a Marelui Premiu al Festivalului de Film de la Cannes, in 1998, La Vita e Bella este despre puterea optimismului, care poate transforma pana si ororurile timpului petrecut intr-un lagar de concentrare. De fiecare data cand simt ca nu mai pot, imi vine in minte faimoasa „Buongiorno, Principessa!” si imi revine zambetul pe buze. Si asa vei plange urmarind acest film, mereu cu o urma de zambet, care razbate printre lacrimi.
9. Schindler’s List
Trebuie sa fii de piatra sa nu simti forta dramatica a acestui film, fara indoiala capodopera lui Steven Spielberg. Tine aproape 3 ore si jumatate, dar merita rabdarea si angoasa mentala prin care vei trece. Privind scenele care descriu ororile ce s-au petrecut in lagarele de concentrare naziste, e imposibil sa nu te gandesti la raul de care e capabil omul si, sincer, ce e mai trist decat adevarurile care razbat din aceasta meditatie?
10 Autumn in New York
Clasicul Love Story, dar reinterpretat. E un film pe care-l vad mereu cu drag si care-mi aminteste cat de frumoasa e toamna in acest oras magic, dar si cat de dura poate fi uneori viata, interpunandu-se in calea unei iubiri atat de frumoase.
11. Finding Nemo
N-as fi crezut ca o animatie ma poate face sa plang, dar s-a intamplat. Finding Nemo este un film foarte emotionant, dar si foarte complex, plin de aluzii pe care nu stiu cat de multi copii le vor intelege. Poate tocmai de aceea este animatia preferata foarte mult si de parinti, nu doar de cei mici.
12. Lion
Mai tineti minte povestea baiatului pierdut, care si-a gasit casa – peste continente si dupa decenii – datorita Google Earth? E povestea lui Saroo Brierley, care, la varsta de cinci ani, s-a urcat din greseala intr-un tren care l-a dus departe de satucul indian unde se nascuse. Calatoria sa inapoi catre casa este povestita intai in cartea A Long Way Home, ecranizata apoi sub numele de Lion. Am plans pentru ca e o poveste incredibila despre perseverenta, loialitate si iubire.
13. Malena
E primul film al lui Giuseppe Tornatore pe care l-am vazut si m-a zguduit pentru ca desi la inceput parea un film de tipul coming of age, pe parcurs s-a transformat intr-o drama socanta. Bineinteles, rolul extraordinar facut de Monica Belluci a fost unul din principalele motive pentru care am stat lipita de scaun pe tot parcursul filmului, iar scena in care toate femeile din oras se aliaza impotriva ei, batand-o crunt, mi-a frant inima.
14. Leon: The Professional
Nu e un film de actiune clasic, pentru ca in afara de scena de la inceput si cea de la final, totul este despre dezvoltarea celor doua personaje, Leon si Mathilda, probabil printre cele mai consistente si complexe din istoria cinematografiei. Rolul facut de Natalie Portman este genial – atat de natural si de perfect – pare ca linia fina dintre realitate si joc actoricesc e complet stearsa.
15. The Bucket List
Edward (Jack Nicholson) si Carter (Morgan Freeman) se intalnesc in spital – amandoi mai au doar un an de trait din cazua cancerului. Se apropie, se hotarasc sa-si faca fiecare cate o lista cu lucruri pe care vor sa le faca inainte de a muri si apoi pornesc sa-si indeplineasca dorintele. Desi e unul dintre cele mai amuzante si mai proaspete filme pe care le-am vazut, tot am plans. Dialogul sarcastic, personajele bine construite, povestea in sine, care aduce in prim plan teme precum moralitatea si mortalitatea. Vei rade mult, pana ce vei incepe sa plangi.
Foto: Marius Dragne
