Golul din suflet te poate duce la autodistrugere si automutilare

golul din suflet
Avatar1
De Andreea Raicu
30 ian. 2019

Dupa mult timp, am deschis televizorul si mi-am amintit imediat de ce am renuntat sa imi mai petrec timp in fata lui.

Recunosc ca in ultimii ani prefer sa imi gasesc activitati care ma provoaca, care ma relaxeaza sau de la care pot invata ceva. Asa ca nu am mai deschis televizorul prea mult, iar atunci and am facut-o, a fost ca sa ma uit la niste filme sau seriale.

Chiar vorbeam cu fosti colegi din televiziune si prieteni despre calitatea emisiunilor din ziua de astazi, calitate care a scazut foarte mult. Sunt putine cele care reusesc sa te mai tina in fata televizorului. Eu, personal, pot spune ca au mai ramas doar cateva la care imi face placere sa ma uit.

Simt multa agresivitate, goliciune si lipsa de substanta. Nu sunt exagerata, nu vreau sa vad doar documentare si talk show-uri super sofisticate, dar mi-e dor de emisiunile si oamenii care erau in urma cu multi ani.

Marturisesc ca de multe ori ma simt agresata.

Agresata de calitatea continutului, de limbajul verbal si nonverbal, de tonalitatile fol0site, dar mai ales de felul in care unele femei aleg sa arate. Din dorinta de a fi cat mai frumoase pentru ca apar la TV, cat mai tinere, cat mai „perfecte”, apeleaza la tot felul de ajustari, care nu sunt deloc mici. Din contra, unele dintre ele par „corectate” efectiv cu satarul.

Astepti ca in fiecare moment buzele lor sa plesneasca la cat de umflate sunt, iar pielea, la cat de intinsa este, sa se rupa la cel mai mic zambet. Nu conteaza ca au 18 sau 50 de ani, toate recurg la aceleasi proceduri, care nu fac altceva decat sa le sluteasca, sa le faca de neprivit sau, din contra, sa te faca sa te uiti si sa nu intelegi cum cineva a putut sa isi faca asa ceva.

Cum dintr-o femeie frumoasa sa ajungi de buna voie o papusa stricata de plastic?

Ma doare de fiecare data acesta imagine si multi ani m-am intrebat ce simt ele cand se uita in oglinda, cand isi privesc trasaturile disproportionate. Acum nu ma mai intreb, pentru ca am citit ca mintea, cea care ne ajuta sa ne obisnuim cu felul in care aratam odata cu trecerea timpului, face acelasi lucru si cu aceste transformari, oricat de mari ar fi.

Mintea are o capacitate fantastica, ce ne ajuta sa ne obisnuim si sa ne adapatam, asa ca dupa prima operatie, ajungi sa vrei si mai mult si mai mult si mai mult, pana cand pierzi contactul cu realitatea.

Ma intristeaza pentru ca nu pot decat sa imi imaginez imensitatea golului care se afla in sufletul fiecarei femei care ar face orice ca sa se simta mai frumoasa, mai atragatoare, sa se simta mai bine cu ea, mai implinita. Insa, din pacate, la toate aceste stari nu ajungi niciodata lucrand la exterior, ci doar in interior.

Problema nu e la felul in care arata cineva, ci la felul in care se simte.

Cunosc femei frumoase, care atunci cand nu sunt bine cu ele, nu se simt niciodata frumoase. Si pot sa spun acelasi lucru si despre mine, pentru ca l-am trait ani la randul.

E adevarat, mie imi plac lucrurile naturale, cat mai firesti si simple. Insa nu sunt impotriva interventiilor, atata vreme cat sunt menite sa corecteze ceva intr-un mod natural, ceva cu care nu ai putut sa te impaci, indiferent cat ai incercat.

Problema intervine cand frecventa cu care iti faci interventiile ajunge sa fie la fel ca mare ca cea cu care te duci la manichiura, iar procedurile sunt exagerate.

Asa ca, draga mea, daca esti tentata sa iti faci ajustari, intreaba-te inainte daca problema e acolo unde o cauti, pentru ca daca nu e, te vei chinui degeaba. Nicio operatie estetica din lumea asta nu te va face sa te simti frumoasa, implinita si impacata cu tine.
Singurul loc in care e nevoie sa umbli e sufletul tau.

Foto: Arhiva personala, Shutterstock.com