Ce astepti? Si de la cine? O lectie pe care prea multi oameni o invata prea tarziu

Cristina Tudor1
De Cristina Tudor
29 sept. 2018

Cand eram in primii ani de scoala, parintii mi-au spus ca nu conteaza ce vreau sa fac in momentul in care ma voi face mare atata timp cat voi fi fericita.

„In jurul fericirii ar trebui sa se invarta viata ta.” – mi-a spus tatal meu.

„Dar nu este intotdeauna usor. Mama ta a vrut sa ajute oamenii, motiv pentru care a ales sa fie medic. Mie imi place sa ma joc cu cuvintele si sa vorbesc mult cu oamenii, asa ca am devenit profesor. Amandoi gasim fericire zi de zi in munca pe care o facem.” a adaugat el.

Cativa ani mai tarziu, cand eram la liceu, dirigintele mi-a spus ca sunt „o eleva dificila” si ca voi avea o viata destul de grea. In timpul orelor de dirigentie, el ne-a intrebat pe fiecare in parte ce vrem sa fim cand vom fi mari. Cand a ajuns la mine, i-am raspuns ca vreau sa fiu fericita. El mi-a marturisit ca nu am inteles intrebarea. Eu i-am raspuns ca nu a inteles fericirea. Din aceasta cauza, am avut nota scazuta la purtare in acel an.

Poate ca raspunsul meu a meritat repercursiunile. Poate ca mintea mea tanara a simplificat prea mult complexitatea necesara. Dar nu am uitat niciodata semnificatia intelepciunii tatalui meu – mai ales cand mi-a marturisit ca fericirea vine cu munca.

Stiti ce am ales sa fac in viata? Sa pun zambetul pe buze oamenilor. Sa ii ajut. Sa le ofer o mana de ajutor in momentele dificile. Sa fiu colacul lor de salvare cand se confrunta cu probleme. Asa ca am devenit psiholog.

Ca fiinte umane, ne putem obisnui cu fantezia ca viata ar trebui sa fie mai usoara decat este. Indiferent de ceea ce alegem sa facem „cand crestem”, ne asteptam subconstient ca acea cale aleasa sa aiba foarte putine obstacole, momente dificile si probleme.

Citeste continuarea pe Kudika.ro.

Foto: Shutterstock.com