Ce ne face sa zambim si in ce situatii am avut de castigat alegand sa raspundem cu un zambet

Roxana Dobrita1
De Roxana Dobrita
15 nov. 2018

Se zambeste mult in redactia andreearaicu.ro. Ne-am molipsit toate de la Andreea, care gaseste mereu un motiv sa zambeasca larg.

Nu cred ca trece o zi fara sa zambim sau sa radem in hohote si de cele mai multe ori nu e nevoie de prea mult ca sa ne “starnesti”.

Si asta pentru ca stim toate cat de important este sa nu privesti lumea printr-o lentila etern incruntata, pentru ca nu obtii nimic. Pe cand cu un zambet, ohooo, cat de multe poti obtine in schimb, atat pentru tine, cat si pentru cei cu care interactionezi.

Iti trec mai jos motivele noastre personale de a zambi si cate o mica poveste in care incercam sa-ti demonstram ca viata chiar se poate schimba cu ajutorul unui zambet.

Andreea Raicu

Intotdeauna m-am ghidat dupa un principiu cat se poate de simplu: trebuie sa-ti folosesti zambetul pentru a schimba lumea in bine si nu trebuie sa permiti nimanui sa ti-l stearga de pe chip.

Pentru mine zambetul a devenit un gest aproape instinctual, o fac mereu si o fac din suflet. Am invatat, in timp, cat de importat este sa ma trezesc zambind, sa zambesc pe tot parcursul zilei si sa ma culc la fel de vesela si impacata.

Sigur ca am si eu momente cand numai de zambit nu-mi arde, pentru ca viata mea nu e numai lapte si miere – a nimanui nu e – dar de fiecare data imi amintesc cate am de castigat atunci cand aleg sa infrunt problemele cu zambetul pe buze.

Uite, de exemplu, eu zambesc mereu atunci cand merg sa-mi platesc taxele.

Functionarii sunt de regula incruntati mai mereu pentru ca toti oamenii cu care interactioneaza isi descarca problemele si frustrarile si nemultumirile pe ei, iar ei absorb toata aceasta negativitate ca un burete.

Eu chiar daca merg sa-mi revendic niste drepturi sau sa semnalez o problema, o fac cu zambetul pe buze si de fiecare data m-am bucurat cand am vazut uimirea de pe chipul lor si reactia aproape instantanee de a-mi raspunde tot cu un zambet.

Bonus? De fiecare data petrec mult mai putin timp acolo pentru ca situatia este rezolvata mult mai repede atunci “contractul social” e semnat cu un zambet senin. Incearca, vei vedea ca am dreptate.

Roxana Dobrita

Sunt o persoana teribil de timida si de multe ori am ales sa nu zambesc pentru ca mi-a fost teama ca acest gest va invita in viata mea un soi de socializare pentru care nu eram pregatita emotional.

Am preferat intotdeauna sa las privirea in jos si sa ma ascund in carapacea mea, unde mi-era cald si bine. Cel putin asa credeam eu – ca-mi e cald si bine acolo, nederanjata de nimeni.

Viata m-a invatat ca nu e deloc asa. Ca un zambet e o invitatie la caldura si la comunicare si ca lipsa acestor lucruri ma durea mai mult decat eram dispusa sa accept sau sa recunosc.

Am invatat lectia zambetului de la fiica mea, care m-a smuls din castelul meu de sticla si m-a dus de mana in centrul oamenilor.

Ea mi-a aratat cat de mult bine iti face sa zambesti – sa-ti zambesti tie in oglinda, sa le zambesti oamenilor pe strada si necunoscutilor care se pot transforma astfel in prieteni de nadejde.

De cand am luat-o prima data in brate si mi-a zambit timid si un pic stramb (am iertat-o, avea doar cateva minute de viata la momentul respectiv), am stiut ca nu exista gest mai puternic si mai visceral decat zambetul.

Daca un omulet mic stie ca printre primele gesturi pe care trebuie sa le faca in viata zambetul e indispensabil, atunci si eu pot invata sa trec peste timiditate si sa zambesc. Simplu si sincer.

Teodora Tirca

Lucrurile care ma fac sa zambesc sunt intotdeauna simple.

Caldura soarelui, emotia cu care ma intampina mama atunci cand ajung acasa dupa luni de absenta, gustul mancarii preferate sau cuvintele de incurajare pe care le aud atunci cand am cea mai mare nevoie de ele.

Cred ca zambetul e un fel de liant catre sufletul celuilalt, e un mod de a spune ca esti pregatit sa-ti dai jos masca si scutul, sa vii mai aproape, sa descoperi si sa te lasi descoperit.

Prima data cand am aflat ca imi pot schimba ziua in bine alegand sa zambesc in loc sa ma incrunt a fost atunci cand m-am certat pentru prima data cu prietena mea cea mai buna.

Ne-am spus cuvinte dure, lucruri pe care nu le credeam cu adevarat, dar carora le-am dat o forta distrugatoare punand orgoliul inaintea sentimentelor frumoase pe care le aveam una fata de cealalta.

Ne-am facut atat de multe reprosuri, incat aproape am crezut ca nu vom mai putea recladi niciodata relatia.

Si m-am temut ca o voi pierde pentru totdeauna din cauza unui conflict izbucnit din senin. Asa ca a doua zi, atunci cand stiam ca ne vom revedea inevitabil, am ales sa o intampin cu un zambet, in loc sa-mi iau o fata suparata si revoltata.

Si cred ca astfel am dezarmat-o. Pentru ca a oftat lung si mi-a spus ca e inutil sa tina supararea. Asadar, mi-am dat seama ca uneori ai nevoie de curaj pentru a trimite un zambet catre cineva.

Insa merita osteneala – pentru ca acel zambet poate salva o prietenie unica in lume.

Cristina Lica

Zambesc de fiecare data cand deschid usa casei si imi vad parintii si pe catelusa mea, care sare bucuroasa pe mine.

Zambesc de fiecare data cand soarele imi atige pielea cu razele lui calde.

Zambesc la sfarsitul fiecarei zile, pentru ca imi aduc cat de norocoasa sunt.

Zambesc la fiecare vorba buna.

Dar n-a fost intotdeauna asa. Cand eram in scoala generala, ceilalati copii obisnuiau sa faca glume pe seama mea si a greutatii mele, iar eu de fiecare data ma infuriam. Tocmai pentru ca reactionam negativ de fiecare data, copiii nu incetau sa o faca.

Pana cand intr-o zi am decis sa le raspund cu un zambet si sa rad la glumele lor. Asa s-au oprit, pentru ca si-au dat seama ca nu ma mai afecteaza felul in care imi vorbesc.

Foto: Alex Rosieanu