Nu mai fugi de ce simti, chiar daca ce simti e invidie

Roxana Dobrita1
De Roxana Dobrita
15 mart. 2021

Ni se spune ca invidia e moartea bucuriei, dar daca nu e totusi atat de rau sa simti gelozie?

Nu te cunosc, dar stiu ca atunci cand un prieten sau un cunoscut e promovat la locul de munca, isi cumpara casa ori merge in vacanta aia exotica la care visai si tu, iti inghiti invidia si zambesti. De ce? Pentru ca ceea ce simti e asa-numitul monstru cu ochi verzi. Iar monstrul cu ochi verzi e unul dintre cele 7 pacate capitale, asta stie toata lumea. Invidia e si a fost dintotdeauna o emotie rusinoasa. 

Am insa o marturisire: eu simt invidie tot timpul. In scoala, eram geloasa pe colegele mele cu ten perfect (cu oricat ulei din arbore de ceai m-as fi dat, acneea mea hormonala, adolescentina, nu se dadea dusa). Am fost si sunt in continuare geloasa pe sora mea, care a avut curajul sa-si schimbe complet traseul profesional de trei ori deja – si are abia 33 de ani. Sunt geloasa pe orice scriitor care reuseste sa-si publice munca (sau macar sa mearga cu un manuscris pana la capat). Sunt geloasa pe oricine are un petec de verdeata in fata casei. 

Daca asta ma face sa par neimplinita sau plina de amaraciune si resentimente, te asigur ca nu e cazul. Dimpotriva, opusul e valabil. In realitate sunt perfect fericita cu viata mea. 

Ni se spune ca ne furam singuri caciula cand ne comparam cu ceilalti, dar eu nu cred. Din punctul meu de vedere, poti sa fii multumit cu ce ai si in acelasi timp sa-i invidiezi pe ceilalti. Poti sa fii si fericit pentru ei in timp ce-i invidiezi. Cele doua sentimente nu se exclud reciproc. Pot coexista si chiar o fac. 

Cand cineva imi spune sa nu ma mai compar cu ceilalti e ca si cum mi-ar spune sa ma inveselesc cand sunt suparata: usor de zis, greu de facut.

Incerc sa nu o fac, dar nu prea imi iese. Oricat m-as preface ca nu simt micile intepaturi ale invidiei atunci cand aud de reusitele sau norocul altora, ele sunt acolo. Poate e un semn de nesiguranta, dar cred ca se intampla mai des decat avem noi chef sa recunoastem. 

Dar uite ce propun eu. In loc sa-ti fie rusine de propria invidie, mai bine te-ai imprieteni cu ea. E in instinctele noastre sa ne comparam cu cei din jur – cu siguranta chestia asta a fost intetita sanatos de social media, dar am o presimtire ca si oamenii cavernelor isi invidiau sulitele unul altuia – si nu e nimic gresit in a fi gelos, cata vreme gelozia nu se transforma in ura fata de respectiva persoana sau dorinta ca aceasta sa nu mai aiba ce are. 

Cand invidia scoate capul, eu n-o mai indes la loc sub covor, ci imi dau voie sa ma imprietenesc cu ea.

Am invatat ca poate duce la o doza sanatoasa de autoexplorare. Analizand de ce simt invidie ma ajuta sa inteleg cine sunt si ce imi doresc si, in unele cazuri, a dus la actiuni pozitive. Cand o prietena a fost promovata, in loc sa-i dau voie invidiei sa se transforme in resentimente, am folosit-o ca sa ma gandesc serios la propria mea cariera. N-a insemnat ca n-am putut sa ma bucur impreuna cu ea de realizarea obtinuta. Pur si simplu m-a facut sa-mi dau seama ca nimic nu ma opreste sa cer si eu o marire.

Analizandu-ti propria gelozie te poate ajuta si sa-ti dai seama ca sunt unele sacrificii pe care nu esti pregatita sa le faci. Acum accept ca unele joburi dupa care am tanjit multa vreme pretindeau week-end-uri muncite si ore de stat peste program pe care pur si simplu nu pot si nu vreau sa le ofer, iar casa cu curte verde din afara Bucurestiului ar fi implicat sa sacrific apropierea mea de pulsul orasului si nu-mi doresc asta. 

Unele lucruri pe care le invidiez sunt in afara controlului meu (oricat de mult m-as stradui, nu voi avea niciodata ten perfect, de portelan).

Nu suntem plamaditi din acelasi aluat si oportunitatile noastre nu sunt intotdeauna aceleasi.

Dar e o anumita forta in a-ti infrunta emotiile mai greu digerabile, in loc sa te prefaci ca nu exista. Reformulandu-ti relatia cu gelozia – si absolvindu-te de vina care vine la pachet cu ea – ii iei din puterea pe care o are asupra ta. Daca nu mai vezi aceste sentimente absolut normale ca pe o problema, e un lucru mai putin care apasa pe linistea ta. 

Pentru ca suntem inconjurati de atatea discursuri (bine-intentionate) despre cum ar trebui sa ne vedem fiecare de bucatica noastra de viata si sa evitam sa ne comparam cu ceilalti, e usor sa uiti ca invidia nu te face un monstru. Nu e un pacat. 

Asa ca data viitoare cand auzi de reusita unui prieten sau vezi o postare care te face sa tresari un pic, nu mai sufoca aceste intepaturi absolut normale. Simte invidia. Proceseaz-o. Si nu-ti fie rusine. Undeva, cineva probabil ca te invidiaza pe tine.

Foto: Unsplash.com.