Pe Medine Pop am descoperit-o prin intermediul blogului ei de opinie Pret-a-Protester. Mi-a placut vocea ei puternica, ce se distingea din peisajul romanesc prin opinii bine formulate si prin abordarea unor subiecte arzatoare din lumea modei.

Intre timp a renuntat la acest blog si s-a reorientat spre o zona care desi diferita de cea care m-a facut s-o remarc este cel putin la fel de provocatoare si de interesanta vizual. Ea a pus bazele WeDine, un eveniment-concept care transcede parametrii unei cine.

Fiecare editie ia nastere prin alaturarea unor elemente complementare: o tema inspirationala, o locatie neconventionala, un setting conceptual, un bucatar de top, un meniu complex, o selectie de bauturi compatibile, un playlist care sa intregeasca atmosfera si o lista de oameni cool care sa se bucure de toate acestea si sa le imparta. Astazi insa am invitat-o pe Medine Pop sa ne dezvaluie cateva dintre locurile din Bucuresti in care revine obsesiv.

„Intrebarea este, iubim Bucurestiul? Eu nu stiu sa raspund. Nu imi asum ipocrizia de a spune ca Bucurestiul este orasul vietii mele, pentru ca nu este. As evada de aici, daca as avea ocazia, si m-as intoarce aici, daca nu mi-ar fi bine in alta parte.

Insa chiar daca ne gasim intr-o relatie complicata, definita de o nepotrivire de caracter, am gasit aici niste locuri de suflet, construite de oameni care si-au propus sa contribuie la schimbarea la fata a orasului (tot mai multi, in ultima perioada). Sunt locurile mele „de atarnat”. Imi propun in fiecare zi sa descopar cate un loc nou si mereu ajung in aceleasi. Asta pentru ca sunt un om al tabieturilor, care cauta sa se inradacineze si sa se piarda in peisajul unui loc, identificandu-se cu el. Sentimentul de familiaritate si comunitate este unul dintre motivele pentru care ma intorc de unde am plecat (la propriu).

Locuri din Bucuresti care se pot transforma in birouri de o zi

Un colt de M60

A1 – „carciuma” de la oras. Asa cum comunitatea satului se gaseste la un pahar de tarie in carciuma din centru, asa atarn si eu la A1, in fiecare seara in care ies in oras. De fiecare data ne intrebam unde sa mergem, si de fiecare data ajungem aici. Despre A1 am auzit multe. Baietii spalati de Nord zic ca e o bodega plina cu hipsteri. Pentru mine, e suma calatoriilor mele transpuse intr-un bar in care ma simt ca acasa. E locul care nu are nicio pretentie de la mine, in care ma simt bine si in rochie de cocktail si in pijama, si band prosecco la sticla si band o bere nefiltrata (se mai intampla). Extra: cel mai misto personal din oras (mereu ma intreb unde ii gaseste Florin, sau poate locul insusi ii gaseste), cea mai buna bere pentru femei (Madonna), Falafel, Mitraliera si Marrakech. Uneori se intampla sa o mai ia razna muzica, dar te vei obisnui cu asta (in caz ca n-ai facut-o deja).

Cafeaua si revistele, un duo nelipsit din M60

M60 – pentru ca da, ma pasioneaza numerologia (A1 / M60). E biroul pe care nu l-am avut niciodata. E hub-ul care nu e hub. Daca la A1 se face brainstorming, la M60 se pune in practica. Sa lucrezi langa Bucurenci sau Galmeanu e misto. Mai ales atunci cand prinzi fotoliul sau canapeaua. Extra: personal misto, design cum ne place, cafea buna tare, plus prajituri, tarte si biscuiti, ca sa nu zic brownie cald cu smantana si gem.

Ce deserturi poti testa daca ajungi prin Frudisiac

FRUDISIAC – pentru intalniri langa casa. Pentru Monocle si Kinfolk de actualitate, pe care poti sa le rasfoiesti in voie. Pentru cafeaua buna tare, pentru design, pentru ca n-ai semnal la telefon ca sa nu il folosesti inauntru, pentru meniul usor si nepretentios, dar care te face sa te simti ca la Pain Quotidien. Extra: personal misto (mai ales baietii aia doi cu ochelari), reviste cool pentru acasa, rafturi pline cu design scandinav daca te loveste cheful de shopping de suveniruri, mini tarte cu zmeura care nu te fac sa te simti vinovat, clatite cu ricotta si alte chestii (pe care stiu sa le fac si eu, dar cine are timp?), apa plata cu rodii si menta la discretie (pentru ca urasc sa platesc pentru apa plata).

Steam, un loc numai bun de baut o cafea in weekend

STEAM – pentru cafeaua din week-end. Cu ritual si promenada, mers pe jos de acasa, pe stradutele splendide ale ambasadelor si capitalelor, pana la coffee shop-ul de pe Uruguay. Pentru bancuta de pe trotuar, pentru kiosc-ul cu carti la 9 lei de la colt. Pentru cafea si atat. Si pentru drumul pe jos, inapoi spre casa, cu cartea in sacosa si cafeaua in stomac. Ma face sa-mi amintesc mereu de rochia din denim pe care am purtat-o, cu picioarele goale, in ziua aia de inceput de toamna, cand imi era racoare si cald in acelasi timp. Si cand mi-am luat „Viata la Tara”, a lui Zamfirescu, de la mai sus mentionatul kiosc de pe colt.”

Foto: arhiva personala