Ce am inteles eu din relatiile mele cu barbatii

1
De Andreea Raicu
7 feb. 2023

Vreau sa iti spun inca de la inceput ca ceea ce urmeaza sa citesti ma pozitioneaza intr-un punct de vulnerabilitate foarte mare, iar eu nu am fost niciodata dispusa nici sa fiu, nici sa imi arat vulnerabilitatea.

Asta pentru ca o vreme indelungata am asociat-o cu un mare risc: acela de a fi ranita si respinsa pentru cum eram de fapt.

Surpriza: eu sunt vulnerabila!

Si este, cred, cel mai frumos lucru pe care a trebuit sa il accept la mine! O lunga perioada din viata mea, faptul ca am incercat sa il ascund mi-a adus o gramada de provocari, pentru ca intr-o relatie, a nu fi vulnerabil inseamna a nu te conecta real cu partenerul (fie ca e vorba de relatia de iubire sau de prietenie), iar asta inseamna ca nu il cunosti niciodata cu adevarat, si nici el pe tine! Si de aici… potopul.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Andreea Raicu (@araicu)

Imi amintesc cu claritate un moment legat vulnerabilitatea mea care m-a emotionat profund: eram in cadrul unui joc cu echipa mea, in care fiecare trebuia sa le spuna celorlalti ce admira la ei. Una dintre fetele mele mi-a spus ca admira la mine vulnerabilitatea, si ca desi o admira, ii este imposibil sa isi imagineze ca ar putea sa o aiba, pentru ca ii e teama de ea! Vorbele ei m-au atins profund, pentru ca, am realizat, inca o data, cat de minunata este vulnerabilitatea, aceasta parte din noi pe care la randul meu am respins-o din teama, si in acelasi timp am inteles ca este ceva atat de frumos, care inspira oamenii si ii conecteaza.

Dar nu vulnerabilitatea este subiectul despre care voi povesti azi. O sa ii dedic un articol separat, asa ca, stay tuned.

Astazi vreau sa iti vorbesc despre lucrurile pe care le-am descoperit abia dupa ce am acceptat vulnerabilitatea in viata mea, cand am incetat sa mai pun masca femeii de fier.

Lucrurile pe care le-am inteles despre relatiile cu barbatii

In urma cu ceva timp am ascultat un podcast al lui Paul Olteanu, in care se discuta despre compatibilitate versus atractie, si trebuie sa recunosc ca a fost revelator! Am realizat atunci pe loc ca in ciuda a ceea ce imi construisem in mintea mea, pana destul de tarziu in viata mea, aproape niciuna dintre relatiile importante nu mi-au adus parteneri cu care sa fiu cu adevarat compatibila! Da, am avut din plin, chiar peste masura, atractie, pasiune si chimie, elemente asupra carora obisnuiam sa imi canalizez toata atentia pentru ca ma faceau sa ma simt vie, dar care ma copleseau si imi distrageau atentia de la alte lucruri. Este adevarat, impartaseam valori comune, interese comune, dar nu si compatibilitate.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Andreea Raicu (@araicu)

Doar ca a fost nevoie de multi ani si ceva momente de „aha” (plus podcastul lui Paul ☺ ) ca sa realizez ce lipsea cu adevarat. Am fost mereu atrasa de parteneri destepti, frumosi, cu simtul umorului, spontani (si evident, imprevizibili), dar mereu indisponibili – atat emotional, cat si fizic (ca timp), exact asa cum era tatal meu. A fost cumva dureros, dar si revelator sa inteleg ca alegerile mele nu erau bazate pe ceea ce reprezinta cu adevarat fundatia echilibrata a unei relatii pe termen lung, ci pe lucruri care se sting sau care nu sunt de ajuns pentru a construi o relatie solida si sanatoasa.

De fiecare data totul incepea perfect: parea relatia cea mai frumoasa, cea mai plina de iubire, de romantism si de senzualitate, in care totul parea sa functioneze perfect din prima clipa, pana intr-o zi cand, odata cu aprofundarea relatiei, incepea sa iasa la iveala adevarul.

O sa ma intrebi de ce.

Este foarte simplu: atunci cand lucrurile se relaxeaza, cand nu mai ai nimic de “cucerit”, cand nu mai ai de facut eforturi sustinute ca celalalt sa te placa, sa te iubeasca – doar pentru ca iti doresti cu disperare o relatie – atunci abia incepe ceea ce se numeste adevarata relatie, si abia atunci incepi sa iti vezi partenerul asa cum este el cu adevarat. Si el pe tine! De foarte multe ori, din frica de singuratate, din nevoia de a fi intr-o relatie sau a ne conforma cerintelor “lumii”, alegem sa renuntam la noi si la nevoile noastre reale, pentru a fi pe placul partenerului si a nu risca sa piedem relatia. Ne deconectam de noi, cele adevarate, de noi cele vulnerabile, asezam frumos de jur imprejur masca perfectiunii, ne constrangem si ne schimonosim sa incapem in forma pe care noi credem ca celalalt o doreste pentru noi.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Andreea Raicu (@araicu)

Din pacate, insa, eforturile continue de a nu ne arata asa cum suntem, ne tin departe de conexiunea reala cu celalalt, iar masca nu face decat sa creeze asteptari care, la un moment dat, cand nu vom mai putea sustine masca, vor fi inselate si vor crea animozitati, frustrare si, intr-un final, ruptura!

Asa ca, draga mea, unul dintre lucrurile esentiale pe care le-am invatat, pe care ti-l dau mai departe si care sta deasupra tuturor celor pe care o sa le enumar in continuare este: indrazneste sa fii vulnerabila, oricat de teama ti-ar fi!

Indrazneste sa fii tu, asa cum esti, pentru ca ceea ce este cu adevarat potrivit pentru tine, vine abia dupa ce te arati asa cum esti.

Iata ce am inteles eu ca este important sa fac la inceputul unei povesti de iubire pentru a construi o relatie matura alaturi de un partener cu adevarat compatibil:

Sa nu intru repede in relatii

O lunga perioada de timp am intrat extrem de repede in relatii. Mi se parea ca totul e atat de minunat si ma aruncam toata. Si intotdeauna eram surprinsa si ajungeam sa sufar din cauza felului in care continuau lucrurile, desi de fiecare data erau semnale cat se poate de clare ca ceva este in neregula cu persoana pe care o alegeam, dar le ignoram pentru ca erau altele care pareau sa fie incredibile.

O prietena foarte apropiata, care ma cunoaste foarte bine si care este si psiholog si unul foarte bun, a folosit o metafora minunata pentru a-mi arata cat de gresit este ceea ce fac:

“Gandeste-te cum este cand cunosti pe cineva. Oricine, nu un partener. Mai intai te vezi cu persoana respectiva intr-un loc public, apoi, cand te simti mai confortabila cu ea o chemi la tine acasa si ii arati bucataria si holul, mai tarziu organizezi o cina in dining si living, dupa care, dupa un timp, ii arati si restul casei. Ultimul loc in care orice persoana noua ajunge dupa ce te cunoaste este dormitorul! Daca simti ca nu esti in siguranta cu persoana respectiva, aceea nu ajunge nici macar sa stie unde stai, daramite direct in dormitor.”

Mi-a ramas in minte aceasta metafora si de atunci am inceput sa fac lucrurile diferit cu persoanele pe care le cunosc si sa incerc sa aflu cat mai multe despre ele inainte sa hotarasc ca ma lansez intr-o relatie, si, mai important, sa ma simt in siguranta inainte de a ma dezvalui cu totul!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Andreea Raicu (@araicu)

Din asta deriva urmatoarea invatatura:

S-o iau incet

Tine minte, conexiunea reala si intimitatea se creeaza in timp. Doar cei imaturi emotional au comportamentul copiilor care se lipesc imediat de oameni doar pentru ca sunt draguti cu ei. Ceea ce ai de facut este sa petreci timp cu omul respectiv, in contexte diferite de viata, ca sa poti afla cat mai multe lucruri despre el: de la pasiuni si dorinte, felul in care vede viata, care sunt valorile lui – dupa care, sa fii atenta daca lucrurile pe care ti le spune, le si face.

Un om poate sa spuna ca ii plac oamenii si ii respecta, dar daca il vezi ca vorbeste urat cu chelnerii, cu cersetorii de pe strada, si chiar cu prietenii lui, inseamna ca e neaparat autentic. Un om poate spune ca nu minte niciodata, dar tu il surprizi facand asta cu oameni din jur. Un om poate sa spuna ca isi tine promisiunile, dar isi gaseste mereu scuze ca sa nu faca ce si-a propus. De asta, e important sa vezi ca ceea ce spune se si intampla in plan real si ca nu este doar o imagine a lui despre sine.

Iar asta poti sa observi doar daca esti dispusa sa cunosti cat mai multe din contextele in care intra: in trafic, in restaurant, in vacante, cu familia si, cel mai important, cu prietenii! Un barbat care te apreciaza cu adevarat iti va arata acelasi interes si in fata prietenilor lui, nici mai mult, nici mai putin decat atunci cand sunteti singuri. In plus, poti afla foarte multe lucruri despre o persoana daca afli care sunt persoanele cu care el alege sa se inconjoare. Un lucru foarte important este sa incerci sa il vezi pe om in toata “splendoarea” lui si sa nu te concentrezi doar pe lucrurile care iti plac, ceea ce e foarte usor de facut atunci cand te ia valul ☺

Sa nu creez intimitate sexuala foarte repede

Se stie ca in momentul in care se produce actul sexual, in corp se elibereaza o cantitate considerabila de oxitocina, un hormon produs de hipotalamus, care poarta denumirea populara de “hormonul dragostei”. Intensificata de contactul piele pe piele, oxitocina adanceste sentimentele de atasament si face cuplurile sa se simta mai aproape unul de celalalt, mai dependenti unul de celalalt dupa ce au facut sex. Functiile acestui hormon sunt complexe, dar ma voi referi la acele efecte care au legatura cu subiectul nostru. S-a demonstrat in studii diferite ca oxitocina are efecte antidepresive si anxiolitice si chiar stimuleaza anumite aspecte ale interactiunii sociale, de exemplu, creste nevoia de a privi prelung, in ochi, pe cineva, precum si tendinta de a interpreta mai mult expresiile fetei si tonul vocii.

Pe de alta parte, inhiba reactivitatea amigdalei, reducand frica si crescand nivelul de incredere in ceilalti. Aceste dovezi subliniaza clar punctul meu de vedere: cu cat grabesti actul sexual, cu atat maresti si sansele sa devii orbita de partener si sa treci mult mai usor peste partile lui negative! Tine minte: un om care te apreciaza si vrea sa fie intr-o relatie reala cu tine, are rabdare si nu te pune in situatii in care sa nu fii confortabila, asa ca nu ai de ce sa te grabesti doar ca sa ii faci lui pe plac. Nu va pleca doar din cauza asta daca este potrivit pentru tine.

Sa acord atentie interesului pe care il arata fata de mine si viata mea in general

Am invatat ca la primele intalniri cu un barbat sa fiu atenta la cat este de interesat sa afle lucruri despre mine, despre pasiunile si preocuparile mele, cate intrebari imi pune, si, respectiv, cat de mult vorbeste despre el.

Daca face ce face si aduce vorba mereu despre el si viata lui, daca nu ma intreaba nimic ci doar foloseste ocaziile in care spun povestesc ceva ca sa mai dovedeasca ceva despre sine, este un semn clar ca relatia se opreste acolo.

Sa aflu cat mai multe despre obiectivele lui generale in viata

Este esential sa afli cat mai repede ce anume isi doreste posibilul tau partener sa faca cu viata lui, cum vrea sa arate viata lui peste 10-20 de ani. Compatibilitatea pe termen lung este esentiala si nu intotdeauna vizibila in prima parte a relatiei: e posibil sa va placeti extrem de mult, sa va potriviti perfect, dar sa va doriti lucruri diferite de la viata. De la viitor!

In timp ce tu iti doresti o familie si copii, el s-ar putea sa viseze sa calatoreasca pana la 50 de ani sau sa nu se vada vreodata cu copil. Daca tu vrei sa te muti in strainatate sau sa iti urmezi cariera, el s-ar putea sa se vada stabilit in tara si legat de familia de origine. Sunt foarte multe cazuri de oameni perfecti unul pentru altul, dar care s-au intalnit in momente diferite ale vietilor lor, momente in care relatia era imposibila.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Andreea Raicu (@araicu)

Ce am invatat este ca nu poti face un om sa se schimbe pentru tine! Nu spera sa il faci sa isi modifice visurile doar pentru ca te iubeste. Nu poti face un om sa isi doreasca aceleasi lucruri cu tine daca ele nu fac parte din el! Este o capcana care iti va aduce multa suferinta. Mai bine intrerupi acum cand e mai usor decat sa te regasesti complet absorbita intr-o relatie imposibila.

Sa aiba o educatie care sa se potriveasca cu valorile mele

Si aici nu este vorba despre snobism sau altceva. Este vorba despre nevoia de a avea alaturi un partener pe care sa il admir si de la care sa am de invatat, care sa ma faca mandra ca sunt langa el. Mi se pare mult mai sexy un individ elegant, rafinat, a carui tacere vorbeste, decat un barbat care umple cu totul spatiul din jur, lasand prea putin loc celorlalti sa se manifeste.

Este o lectie invatata cu greu, pentru ca nu intotdeauna am vazut lucrurile asa. Ba din contra, am fost multa vreme atrasa de barbati care atrageau atentia asupra lor intr-un mod zgomotos si amuzant.

Rafinamentul si educatia unui barbat sunt foarte importante pentru mine, si ele se pot vedea usor in absolut toate contextele vietii lui, daca esti dispusa sa vezi.

Sa se afle intr-un punct cel putin similar cu mine de evolutie personala si profesionala

O alta lectie invatata cu lacrimi si multa frustrare a fost aceea ca omul cu care aleg sa imi petrec timpul trebuie sa imi fie macar egal, din toate punctele de vedere: profesional, evolutie personala, experienta de viata, educatie, statut, nivel de implicare in munca, relatii si societate. Consider ca este un aspect foarte important al unei relatii, pe care foarte multa lume alege sa il treaca cu vederea, pentru ca undeva, in interiorul nostru, cu totii speram sa putem sa compensam noi lipsurile partenerului, oricare ar fi acestea. Am rupt relatii din cauza acestor discrepante, care, desi sunt neimportante in prima faza – de indragosteala – pentru o relatie stabila si constanta, fara fluctuatii de stari, fara frustrari acumulate din comparatii si asteptari nerealiste de la celalalt, este esential sa le vedem.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Andreea Raicu (@araicu)

Sa stiu ca sunt o prioritate in viata lui

Cu totii intram in relatii purtand inevitabil semne si bagaje din relatiile mai vechi sau componente ale relatiei parintilor nostri. Asa stim sa relationam, asa am vazut, asa ne-am obisnuit. Nu o sa dezvolt aici acest lucru, dar ce e esential de inteles este ca de foarte multe ori, din obisnuinta sau pentru ca asa ne duce viata, nu stim sa-i acordam partenerului prioritate.

Cand spun prioritate ma refer la acea echitabilitate naturala care apare in relatiile in care partenerii stiu sa ceara si sa ofere in mod constant, unul celuilalt, atentie, implicare si timp. Cu alte cuvinte, am inteles ca vreau un partener care sa imi ofere cel putin la fel de mult timp si importanta cat ii ofer si eu lui. Da, nu am facut asta mereu si da, nici nu mi-a fost usor sa realizez ca nu dau inapoi ceea ce primesc sau invers, ca nu primesc ceea ce ofer. In timp, am invatat sa cer asta, cu blandete si asertivitate, iar daca barbatul respectiv nu intelege si nici nu poate, atunci nu am nimic de pierdut daca aleg sa caut in alta parte ceea ce cred ca merit, ceea ce stiu ca pot sa ofer.

Foto: Alex Rosieanu