De ce au nevoie copiii pentru a deveni adulti echilibrati?

Avatar1
De Andreea Raicu
17 nov. 2020

Iti propun o conversatie relaxata despre emotiile de copil si ceea ce ne lipseste pentru a fi echilibrati atunci cand crestem mari.

Cred ca nu mai este o noutate pentru nimeni ca anii copilariei sunt decisivi in dezvoltarea noastra emotionala si au un impact major asupra felului in care ne percepem pe noi, ca adulti.

Pe masura ce ne maturizam, ne dam seama de lucruri pe care atunci cand eram mici nu le puteam defini sau exprima chiar daca le simteam. Nu puteam defini nici macar felul in care ne faceau sa ne simtim sau ne afectau, pentru ca nu dispuneam de „ustensilele” necesare pentru a procesa emotiile, pentru ca in cele mai multe familii, anumite emotii, cele „negative” nu erau acceptate, nu aveau spatiu sa fie exprimate. Si atunci, am crescut crezand ca nu avem voie sa ne exprimam acele emotii, pana cand au ajunsa sa ni se para neimportante.

In calatoria mea de descoperire a sinelui, mi-am dat seama, dupa atatia ani, de gesturi sau cuvinte care mi-au lipsit  sau atitudini care m-au ranit atunci cand eram mica. NU imi condamn parintii absolut deloc, ei m-au crescut cum au stiut mai bine, in functie de circumstantele lor si de informatiile pe care le aveau atunci, insa vremurile s-au schimbat, iar acum descoperim cat de importante sunt emotiile in dezvoltarea noastra ca adulti echilibrati.

Acum descoperim ca un copil cuminte nu e neaparat un copil fericit, asa cum un copil rebel nu e neaparat rasfatat sau obraznic, ci poate avea suferinte pe care nu le cunoastem si pe care el insusi nu le poate explica.

Analizandu-mi relatia cu mama mea, imi dau seama ca nu e deloc usor sa fii parinte. Oricat de mult te-ai stradui sa fii perfect, vei face greseli la un moment dat si trebuie sa accepti asta. Dar poate a creste un copil care mai tarziu devine un adult sanatos si echilibrat nu tine de perfectiune, ci de ceva mult mai tangibil: o conexiune autentica.

Cred ca, in primul rand, la baza unei copilarii fericite nu stau strategii complexe de parenting, ci lucruri simple cum sunt grija, acceptarea, atentia, blandetea, rabdarea si in special iubirea… Si nu, nu ma bazez pe experienta mea de parinte, caci nu sunt mama, insa ma bazez pe experienta mea de copil care a crescut si care acum stie de ce ar fi avut nevoie.

Asadar, de ce cred eu ca are nevoie un copil pentru a deveni un adult echilibrat?

Are nevoie sa-i vorbesti

Cuvintele tale de parinte sunt mai puternice decat crezi, asa ca alege-le cu intelepciune si iubire. Vorbeste mult cu copilul tau, despre orice. Exprima-ti emotiile, astfel incat sa-i arati ca e in regula sa faca si el asta. Isi va da seama astfel ca nu e o slabiciune sa vorbesti despre ceea ce simti si sa te deschizi in fata altor persoane. Multi dintre oamenii din generatia mea nu au avut o comunicare deschisa cu parintii lor, iar asta ne-a afectat in diverse moduri felul in care ne raportam la lume, la cei din jurul nostru. Acum stim cat de importanta e comunicarea, asa ca incearca sa creezi un spatiu „safe” in care copilul tau sa poata exprima ceea ce simte.

Are nevoie sa fie vazut si auzit

De cele mai multe ori, parintii nostri ne ignorau pentru ca ori aveau prea multa treaba, ori erau in discutii de adulti sau prea obositi pentru noi. Iar azi cei mai multi parinti sunt prea preocupati de vietile lor, de telefoane, astfel incat copiii sunt lasati in grija bonelor sau bunicilor. Dar copiii au nevoie sa fie vazuti si auziti de parintii lor, pentru de la ei au nevoie de atentie pentru fiecare lucru pe care il fac sau il simt. Vor sa fie aplaudati pentru fiecare nota buna, pentru fiecare realizare sau poate doar pentru o simpla gluma pe care au facut-o. Copiii au nevoie sa creasca stiind ca sunt importanti pentru oamenii pe care ii iubesc.

Are nevoie de afectiune – oferita in mod echilibrat…

Modul in care iti exprimi afectiunea fata de copilul tau va avea un impact major in viata sa de adult. Copiii care se simt iubiti si apreciati dezvolta o stima de sine sanatoasa si sunt capabili sa ofere la randul lor afectiune. Insa cand afectiunea e conditionata de promisiunea de a fi cuminte sau a lua note bune, un copil are mai multe sanse sa dezvolte atasamente nesanatoase ca adult. Ce nevoi ai avut tu cand erai mica, din acest punct de vedere? Poate te ajuta sa-ti pui aceasta intrebare. Eu stiu ca aveam nevoie de certitudinea ca sunt iubita de parintii mei, ca eram „de ajuns” chiar si atunci cand greseam sau luam o nota mica. Nu am primit-o intotdeauna, asa ca am inteles ca mereu trebuie sa fac ceva ca sa primesc in schimb dragostea pe care mi-o doresc, ca ea nu vine pur si simplu.

Pe de alta parte, „sufocarea” cu afectiune poate fi daunatoare, pentru ca te impiedica sa stabilesti niste limite sanatoase cu copilul tau. De aici si atat de multi adulti, in special barbati, care nu accepta prea multa afectiune din partea partenerelor.

Are nevoie de incurajari

Increderea si stima de sine se formeaza inca din copilarie, iar incurajarile care vin din partea parintilor sunt foarte importante. Esti prima persoana la care va cauta acel „Poti face asta!”, care il motiveaza sa-si depaseasca fricile si sa arate lumii de ce e in stare. Si mai are nevoie sa-i spui ca un esec nu e capat de tara, ca se va ridica si va incerca din nou, pana cand va reusi. Nereusita e monstrul cel mai mare chiar si atunci cand atingem varsta adulta, pentru ca am fost invatati de mici sa ne temem de ea. Parintii nostri nu ne-au spus, poate, ca ne putem imprieteni cu greseala, ca aceasta poate deveni lectia care ne ajuta sa atingem succesul.

Eu una am fost efectiv atat de infricosata sa nu gresesc, incat uneori aveam senzatia ca mi se taie respiratia cand eram pusa in fata unei situatii in care era posibil sa nu resusesc ce mi-am propus.

Se dau atat de multe examene in viata, sa intri la liceu, la facultate, sa iti iei carnetul de conducere si multe altele, dar nu si un examen care iti garanteaza ca vei fi un parinte bun. Acest lucru implica si abilitati ale sufletului, pe care nu le invatam la scoala.

Cred cu tarie ca pentru a deveni un parinte bun ai nevoie sa treci prin procesul tau de autocunoastere, sa te intelegi, sa stii care iti sunt ranile si traumele si sa stii ce sa faci cu ele pentru a nu le da mostenire copiilor tai.

Daca vrei sa continuam aceasta conversatie, te invit pe shop.andreearaicu.ro pentru a descoperi noua colectie de hanorace cu mesaje pozitive pentru copii!

Foto: Alex Rosieanu