Ura se construieste caramida cu caramida din lucruri nespuse si asteptari nerealiste

asteptari nerealiste
Avatar1
De Andreea Raicu
18 feb. 2019

Poate cand citesti aceasta fraza te gandesti ca nu e cazul tau, tu nu urasti. Tu ai doar sentimente frumoase, indiferent de ce ti-a facut cineva. Tu ierti cand esti ranit si, daca este cazul, intorci si celalalt obraz.

Stiu foarte bine aceasta poveste, pentru ca am crescut cu ea si tocmai din acest motiv eram ferm convinsa ca eu nu am urat si nu voi uri pe nimeni. Pentru ca eu pur si simplu nu urasc. Nu se cade. Nu e frumos. 

Inca din copilarie, iti formezi o imagine despre tine, despre cum ai vrea sa fii, despre cum e bine sa fii ca sa supravietuiesti. Si cand spun surpravietuiesti nu exagerez, pentru ca atunci cand suntem mici, pe langa mancare, avem nevoie de atentie, grija si iubire ca sa spravietuim si sa crestem sanatos si echilibrat.

In aceasta alupta pentru supravietuire, recurgi la orice ca sa stii ca primesti ce ai nevoie. Ajungi chiar sa te abandonezi si sa fii ceea ce isi doresc parintii, pentru ca e singurul mod in care obtii ceea ce ai atata nevoie.

De ce ai nevoie de curaj ca sa construiesti o relatie fericita

Si usor, usor  uiti cine esti tu si devii cine vor ei

Devii acel personaj perfect, fericit, vesel, disponibil, care e mereu bun si nu raneste pe nimeni, care nu uraste, nu invidiaza, nu face nimic rau. De ce? Nu pentru ca nu ai vrea sa o faci, ci pentru ca acesta este visul celor mai multor parinti, sa aiba un copil “bun”, care nu face nimic din cele enumerate mai sus. Niciun parinte nu vrea un copil agitat, trist, furios nici macar un minut.

Ajungi sa te identifici atat de tare cu acea imagine incat chiar crezi ca tu asa esti. Nu urasti, nu esti rau, nu faci pe nimeni sa sufere… pentru ca asta ai auzit in fiecare zi a copilariei tale si da, ai crezut-o.

4 motive pentru care iti pierzi sufletul pereche

Insa realitatea e alta, indiferent cat de dur suna

Si eu si tu si noi toti avem aceste emotii si sentimente de care fugim ca de diavol, pentru ca orice asociere cu ele ne duce in copilarie, cand prezenta lor ne-ar fi facut de neiubit si neaccepat.

Zilele trecute, stateam de vorba cu verisoara mea si ma intrebam cum ajung  doi oameni care au trait o poveste de dragoste frumoasa, care s-au iubit extraordinar de tare, care au fost impreuna atatia ani, sa se urasca, sa se desparta in cel mai agresiv mod posibil. Cum se poate transforma dragostea intr-o ura atat de putenica?

Dupa o casatorie pentru care toata lumea ii invidia – atat de frumoasa era – lucrurile s-au terminat brusc si dureros, ca un tren care alearga cu 500 de km pe ora si se izbeste subit de un zid.  In mod evident, lucrurile nu erau asa cum credeam noi si nici cum credea ea, desi traise 25 de ani alaturi de el.

Care este problema relatiilor moderne, potrivit terapeutului de cuplu Esther Perel

Ura se construeiste caramida cu caramida din lucruri nespuse

De multe ori omiti sa pui adevarul pentru ca stii, inca din copilarie, ca daca faci ceva rau si ranesti, iubirea dispare. Obisnuinta te impinge sa ascunzi acea parte “imperfecta”, care te-ar face nedemn de iubire, si astfel ajungi sa ii spui partenerului doar ceea ce crezi ca nu l-ar rani si il lasi sa creada lucruri false, pana cand crunta realitate inevitabil loveste.

Si asa se naste ura: din minciuna, din lipsa de comunicare, din incapacitatea acelui om care nu poate sa spuna adevarul de teama sa nu raneasca, de teama ca asta i-ar rapi iubirea celui drag. Dar adevarul este ca lucrurile stau exact invers. Adevarul, chiar daca raneste, e mult mai sanatos decat minciuna, care simti ca te insulta, iti rade in fata, te chinuie si te omoara. 

Adevarul mai poate repara ceva, insa minciuna nu

Mie, una, mi-a luat mult sa accept ca sunt si lumina si umbra, ca sunt si buna si pot fi si rea, ca iubesc si ca urasc, ca sunt vesela si ca sunt si furioasa. Am inteles ca emotiile nu sunt negative si pozitive, sunt doar emotii carora le-am pus noi etichete in functie de felul in care le vedem si de educatie.

Cata vreme nu ne acceptam emotiile si felul in care suntem cu adevarat, cu lumina si cu intuneric, singura destinatie spre care ne indreptam nu este alta decat una plina de nefericire, frustrare, anxietate si depresie.

Foto: Alex Galmeanu