Sedinta foto cu plansete

M-am intalnit zilele trecute cu Gabi Hirit, unul dintre cel mai bine cotati fotografi din Romania, ca sa nu spun cel mai bun. L-am cunoscut in urma cu 10 ani, cand mi s-a propus sa pozez pentru coperta revistei Elle.

Elle era un vis. Nu cred ca mai aparuse pe coperta nicio celebritate din Romania pana in acel moment. Eram mica si foarte emotionata de propunere.
Aveam sa pozez pentru cea mai vanduta revista de moda din lume si asta cu o echipa foarte buna. Machiajul era facut de Alexandru Abagiu si parul de Geta Voinea. Pe cei doi ii cunosteam, mai lucrasem cu ei, dar cu Gabi nu. Auzisem despre el ca e extrem de bun, dar ca e foarte pretentios si ca asta il face de multe ori pricinos si necomunicativ, iar sedinta foto dureaza enorm.
Stiam ca sunt 3 fotografii, asa ca m-am gandit ca sedinta foto nu va fi atat de lunga. Plus ca pozam pentru Elle, asa ca nici nu mai conta.
Am ajuns la shooting extrem de entuziasmata si nerabdatoare sa ma las pe mainile echipei, sa vad ce va iesi, fara sa banuiesc vreo secunda ce avea sa se intample. Mi s-a facut machiajul, care-mi parea prea natural. Era ceva nou si marturisesc ca, la vremea respectiva, tot ce era nou ma speria cumplit. Pur si simplu, nu puteam sa fac fata. Aveam nevoie sa ma obisnuiesc.
Geta s-a apucat de par fara sa imi spuna exact ce avea de gand. Rezultatul: un par ondulat, care atunci mi se parea cumplit. Ma simteam ca o oaie:) Deja incepusem sa nu mai fiu asa incantata ca ma aflam acolo.
Au urmat hainele. Am crezut ca ele ma vor salva. Dar ghinion! Am fost imbracata intr-o jacheta de trening din piele deasupra taliei. Mi se parea ingrozitoare.

Acestea fiind terminate, trebuia sa merg sa pozez. In mintea meu erau cele mai negre ganduri. Mi se parea ca arat cumplit. Tocmai acum, cand pozam pentru Elle. Am incercat sa ma mobilizez, sa-mi spun ca nu e asa de rau, ca ei sunt foarte buni si ca arat minunat. N-a functionat. Cu greu imi stapaneam lacrimile. Le simteam gata sa navaleasca si sa strice toata munca lui Alexandru.
M-am asezat la cadru, dar nu incepeam sa pozam. Nu-mi doream sa decat sa se termine si sa plec acasa. Gabi facea inca probe de lumina. A facut asta vreo ora, fara mine in cadru. Cu mine inca jumatate de ora. Deja imi pierduse rabdarea. Eram cu nervii intinsi la maxim. Si, evident, eram crispata si cu o fata pregatita mai curand pentru lupta decat pentru poze. Asa ca, la prima observatie a lui Gabi am izbucnit intr-un plans cumplit. N-am mai putut! Era prea mult!
Intr-un final, am terminat sedinta foto. Am plecat extrem de nefericita dupa experienta primei coperte Elle.

Cand a aparut pe piata, toata lumea m-a felicitat. Dar nimic nu mai putea sa-mi schimbe parerea. Stiam sigur ca nu mai voiam sa lucrez cu Gabi Hirit si sa fac vreun shooting fara sa stiu ce urmeaza sa se intample.

Au trecut anii, promisunile facute au fost respectate. Am crescut, m-am maturizat. Cele mai multe sedinte foto au iesit foate bine, iar urmatoarele coperte pentru Elle minunate! Dupa mult timp, 10 ani, m-am intalnit cu Gabi, intamplator, la o petrecere. E destul de ciudat ca intr-un oras atat de mic ca Bucurestiul sa nu te vezi atatia ani cu cineva.
Am inceput sa vorbim vrute si nevrute. Evident, am ajuns la singura experienta pe care o avusesem in comun: sedinta foto inlacrimata:)

Acum recunosc ca ma pufneste rasul ori de cate ori imi amintesc, insa incerc sa inteleg supararea pe care am avut-o atunci. Desi auzisem ca Gabi a ramas destul de necomunicativ si neprietenos, i-am propus sa facem niste poze. Cred ca a ramas surprins de propunerea mea. Sincer, si pe mine m-a uimit. Dar m-am gandit ca e mai important sa am niste poze frumoase decat sa ma las coplesita de influente din trecut.

Conditiile au fost sa facem un test si apoi sa gasim o idee. In plus, no styling, no make-up, no retouch after. Challenging! Am zis da! Asa ca, in urma cu cateva zile, am ajuns in studioul din care acum 10 ani am plecat extrem de suparata. Mi-am propus sa-l ascult. Voiam sa aflu ce vede, ce idei ii vin.
A incercat sa imortalizeze o Andree extrem de naturala. Si cred ca a reusit. M-a surprins razand, strambandu-ma, miscandu-ma mult, uitandu-ma in stanga si-n dreapta sau facand tot felul de fete.

Asa sunt eu!

M-am simtit bine. Mi-a placut! Acum ca am trecut amandoi testul, de abia astept sa facem sedinta foto cea mare.

Sunt tare curioasa sa-mi spuneti cum vi se par pozele!