Marian Gabriel Nae, student-voluntar in sectie COVID: „Nu este o munca usoara, dar satisfactia pe care o ai cand vezi pacientul ca a invins boala nu se compara cu nimic”

1
De Cristina Tudor
19 ian. 2021

Marian Gabriel Nae este student la Facultatea de Medicina din Bucuresti, are 23 de ani si este voluntar de la 16 ani la Crucea rosie si la Serviciul de Ambulanta Bucuresti-Ilfov.

Cand Guvernul a lansat apelul de sprijin din partea studentilor medicinisti din anii finali, Marian a raspuns prompt si a ajuns in caravana mobila a Spitalului „Marius Nasta” din Bucuresti.

In urma cu doua saptamani a primit si vaccinul, cu convingerea ca este datoria fiecaruia dintre noi de a contribui la imunizarea comuna.

Cum ai ajuns voluntar la sectia COVID-19 la Spitalul „Marius Nasta”?

Marian Gabriel Nae: In momentul in care guvernul a publicat ordonanta 197, care presupunea posibilitatea de voluntariat pentru studentii la Medicina, din anii IV, V si VI in cadrul sectiilor COVID, pentru a suplini personalul medical, am decis sa ma inscriu si eu.

Eu sunt deja voluntar de vreo 7 ani la Serviciul de Ambulanta Bucuresti-Ilfov si mi-am spus ca experienta dobandita acolo imi va fi de folos in a-i ajuta pe medicii din spitale.

Au circulat niste formulare in cadrul facultatii, in care ne adaugam datele de contact si disponibilitatea de a ramane in Bucuresti sau de a pleca si in celelalte judete, iar eu am spus ca sunt dispus sa merg oriunde in tara. Ulterior, ne-au repartizat la diferite spitale, iar eu am ajuns la Spitalul „Marius Nasta”.

De ce faci voluntariat?

Marian Gabriel Nae: Voluntariatul la Salvare a inceput in clasa a XI-a, de fapt aveam 16 ani cand am intrat in primul program de voluntariat la salvare.

Am inceput in cadrul Crucii Rosii, unde eram implicat in activitati de prim ajutor si de interventie in caz de dezastre. Asta inseamna ca faceam pregatiri saptamanale pentru diferite scenarii de dezastre si situatii de urgenta: cutremure, incendii si invatam ce trebuie sa facem noi ca first responder in astfel de situatii.

Tot ce am facut acolo, pregatirea, rutina, m-au ajutat cand am ajuns in diferite situatii de trauma, la Salvare. Fiindca, de la un punct incolo, pregatirea pe manechine nu mai era de ajuns. Voiam mai mult.

Citeste continuarea pe Life.ro.

Foto: Unsplash.com.