Cum ne va afecta singuratatea pe care o resimtim in timpul pandemiei

1
De Maria Dima
3 iun. 2020

Singuratatea este maladia care a lovit tineretul timpurilor noastre, dar si pe cei in varsta, deopotriva. Intamplarea face ca ea sa se suprapuna cu COVID-19 si sa ne bage pe toti in sperieti. Ce impact o sa aiba aceasta separare sociala asupra starii noastre mentale?

Distantarea sociala, munca de acasa, inchiderea scolilor, restaurantelor si restrictiile privind deplasarea ne-au facut sa ne simtim mai singuri si mai insingurati. Suntem construiti pentru intimitate, iar singuratatea nu face altceva decat sa ne demonstreze ca avem nevoie de contact uman.

Cuvantul “singuratate” nu exista pana in 1800

Se pare ca singuratatea nu este o conditie umana general valabila, ci mai degraba una ce tine de un anume moment istoric.

De exemplu, in limba engleza, cuvantul “loneliness” era folosit in poeme pentru a descrie copaci, drumuri sau norii de pe cer, dar nu oameni. Si chiar daca era, singuratatea de atunci nu e aceeasi cu cea de azi cand reprezinta spatiul gol dintre relatiile pe care le avem si cele pe care dorim sa le avem.

Istoria emotiilor si modului in care ele s-au dezvoltat

Nici nu stiam ca se studiaza cronologic, dar uite ca expertii se uita si la harta mereu in schimbare a emotiilor umane, dar si la modul in care limbajul care le descrie a evoluat de-a lungul timpului.

Asa s-a ajuns la concluzia ca pentru a exista singuratea, trebuie sa fie indeplinite doua conditii:

  • Relatii fara insemnatate – sau lipsa totala de relatii
  • Notiunea de sine, separata de altii

Daca la inceput singuratatea nu exista nici macar in cultul religios, pentru ca acolo erai mereu in prezenta lui Dumnezeu, lucrurile s-au schimbat in timpurile moderne in care sentimentul de solitudine e la fel de prezent ca si consumerismul.

In contextul istoric in care a aparut limbajul singuratatii, s-a descoperit ca natiunile individualiste (US, UK si marea partea a Europei) inregistreaza un nivel mai pronuntat de singuratate. La polul opus se afla tarile colectiviste (Japonia, China, Brazilia).

Nu simtim singuratatea in acelasi mod

Daca ne uitam la singuratate ca la un produs al istoriei, si nu ca la un raspuns biologic, am putea sa-i atribuim mai multe nuante si sa intelegem ca niciun individ nu o percepe la fel.

De exemplu, un batranel din Italia care si-a pierdut prietenii din cauza lui COVID-19 o sa-si duca singuratatea altfel decat o mama singura a 4 copii, care se imparte intre job si cei mici.

5 cele mai bune carti despre singuratate

Nuantele singuratatii

Din punct de vedere structural, singuratatea, mai exact cea cronica, este cauzata de saracie, infirmitate, dizabilitate sau boala, pe cand singuratatea existentiala este definita de lipsa unor relatii semnificative in viata ta, in mod specific, lipsa unui partener.

Nu orice tip de singuratate e negativ sau sumbru.

Autori ca Virginia Woolf sau May Sarton au fructificat nu doar singuratatea, cat si durerea ce vine odata cu ea, transformand-o in opere literare.

Anxietatea si motivatia sunt asemanatoare – Cum iti recuperezi forta de a cuceri lumea

Notiunea de singuratate se schimba odata cu noi

Ea poate fi pe termen scurt sau lung, ori chiar permanenta. Poate fi impusa de autoritati sau data in vigoare natural, de la sine putere. Poate fi o pauza vindecatoare sau un chin.

Insa modul in care ne raportam la ea, atat in legatura cu altii sau cu noi insine, necesita seriozitate si analiza. COVID-19 nu a facut decat sa exacerbeze o problema deja existenta a societatii noastre, si, fie ca e sau nu vreme de pandemie, nu exista o solutie general valabila. Trebuie sa o apucam de coarne si sa invatam sa valsam cu ea.

Foto: Pixabay.com