Cuvintele simple care mi-au schimbat relatia pentru totdeauna

Maria Dima1
De Maria Dima
15 feb. 2020

Ca orice roman, ma pricep la cearta. Excelez la aruncat vina, ascuns nesigurante si as putea sa dau lectii la cum sa rezisti imbufnata mai mult timp. Sunt taman ultima la asumat responsabilitate si codasa la oferit scuze.

Nu e frumos din partea mea, stiu.

Va jur ca fac constant eforturi pentru a gestiona mai bine episoadele de criza din relatie, din care nimeni nu iese bine. As vrea sa-mi spun oful cu gingasie, cu vocea stinsa si plina de caldura, sa-l incurajez pe cel de langa sa se deschida si el, fara teama ca cel de-al treilea cap al meu, proaspat crescut, are sa-i curme existenta la urmatorul cuvant.

Pe cuvantul meu ca incerc.

Stiindu-ma cu musca pe caciula si repetenta la comunicarea pe care atata o propovaduiesc, m-am pus pe cautari. Raspunsul a venit de la aceeasi Brené Brown, geniala ca-n totdeauna, care mi-a livrat solutia magica in stilul sau fantastic de uman si empatic.

In showul sau de pe Netflix despre curaj, autoarea povesteste despre o discutie avuta cu sotul sau in timpul unei vacante cu familia. Nu am sa dau detalii pentru ca 1) trebuie sa vedeti discursul ei pe de-a-ntregul, si 2) nici n-as indrazni sa cred ca pot face o treaba mai buna la povestit decat ea, insa va spun pe scurt ca si ea s-a lovit de situatia in care creierul nostru functioneaza impotriva noastra.

Asta se manifesta in general, in toate cuplurile – fara exceptie, mai ales in timpul unei certuri zdravane.

Inteligenta sociala, abilitatea de pret a anului 2020. Tu o cultivi?

Dinamica cuplurilor: eu, tu si creierul

Creierul nostru are instructiuni arhaice, de soparla care incearca sa supravietuieasca si de asta face tot posibilul sa ne protejeze. Cand se intampla ceva rau, creierul incropeste repede o poveste care sa aiba sens pentru sentimentele de angoasa sau nervi care ne acapareaza.

Mintea nu are nevoie de metafore sau inflorituri. Nu. Ea vrea, asemenea unui Texan Ranger, un vinovat, un raufacator, un erou si o solutie.

De asta, atunci cand partenerul nostru vine tarziu acasa, nu se ofera sa ne ajute la curatenie, nu raspunde nevoilor noastre afective asa cum ne asteptam, devine defensiv sau prea asertiv in raport cu noi, creierul primeste comanda si croieste o poveste bazata pe nesigurantele noastre, cum altfel?

Povestea suna cam asa “cutarica – a se insera numele partenerului nelegiuit – iar a facut chestia aia care ma scoate din sarite. De fiecare data aceeasi treaba. Eu trebuie sa fac totul in relatia asta si lui nici macar nu-i pasa! Sigur se poarta asa datorita – inserati cea mai mare frica a voastra”.

Desigur, in realitate, iubitul tau intarzie pentru ca a intervenit ceva serios, sau pur si simplu, a ramas cu alta ora de intalnire intepenita in cap si totul e o confuzie. Sau este si el distant, pentru ca se lupta cu propriile lui vulnerabilitati pe care nu stie cum sa le abordeze. Ideea e ca orice ti-ai zice in capul tau in momentele alea e de domeniul stiintifico-fantastic, e o poveste faurita de mintea ta. Odata ce stii asta si poti sa te opresti din tesut scenarii negative sau distructive, e mult mai usor sa deschizi iar calea comunicarii.

Toata lumea are o poveste care se deruleaza in cap

La unii se vede de la o posta, la altii sta ascunsa si iese numai la nevoie, insa drept e ca niciuna nu serveste un scop nobil sau productiv.

Fraze la care trebuie sa renunte toata lumea in 2020

Fraza asta: “Povestea care se deruleaza in capul meu spune ca…” iti poate salva relatia. 

Pune-ti in gand sa o folosesti data viitoare cand primesti un raspuns care nu iti e pe plac sau pe care nu stii cum sa-l interpretezi. De exemplu, atunci cand iubitul iti scrie un mesaj scurt in care te anunta ca nu poate vorbi, ca e super prins la job. Tu te asteptai la fete zambitoare si inimioare, si el iti tranteste doua vorbe si-ti da cu flit.

In loc sa te enervezi si sa te gandesti deja ca nu mai esti importanta pentru el, si sa-i insiri cate ai facut pentru relatie si cum el niciodata n-are timp de tine, nici pentru un amarat de mesaj dragut, ai putea sa recurgi la invatatura lui Brené. Incepe fix asa “Povestea care se deruleaza in capul meu spune ca nu-ti pasa de mine, ca nu sunt o prioritate, ca nu vrei sa-ti faci timp sau ca nu te mai implici….” – in cazul de fata, variabilele sunt nenumarate, dar ai prins ideea.

Asa, macar ii dai o sansa de a cunoaste interpretarea ta si de a raspunde in cunostinta de cauza. Are oportunitatea de a-ti spune ca raspunsul lui scurt de mai devreme nu se datoreaza niciunui factor de nepasare, ci doar unei zile infernale, de care abia asteapta sa scape.

Anxietatea si vulnerabilitatea dau mai bine intr-o poveste

Orice nesigurante ai, te asigur ca arata mai bine intr-o poveste. O incadrezi cu detalii si ii dai drumul in lume, stiind ca nu cel de langa e de vina, ci creierul tau care incerca sa te protejeze. El face scenarii si pune raul in fata.

Adevarul despre anxietate: Ce crede lumea ca este si cum se simte ea de fapt?

De datoria ta ramane sa arunci niste lumina peste aceste povesti, sa nu le lasi sa musteasca in intunericul prapastios al mintii tale si sa intelegi ca dezvaluirea lor ajuta enorm.

Foto: Getty Images.