Divortul nu trebuie considerat un esec. Cum inchei o casnicie cu respect si bun simt

Maria Dima1
De Maria Dima
2 iul. 2020

Divortul, despartirea, separarea – toate sunt vazute ca niste esecuri. Esther Perel ne-a aratat ca exista asa numitul “divort de succes” care ia dezideratul longevitatii si al lui “pana cand moartea ne va desparti” si-l transforma cu demnitate in “hai sa nu mai fim nefericiti impreuna”.

Daca celebram uniunea tinerilor cu speranta si emotie, oare nu suntem datori sa facem acelasi lucru cand decid sa mearga pe drumuri separate?

Pana la urma, nu le dorim acelasi bine?

Luam un exemplu, dat de Esther Perel, si anume povestea lui Clive si Jade.

I-a cunoscut cand erau la inceput de drum promitator, proaspat casatoriti. 22 de ani, 3 copii si o aventura mai tarziu, mariajul lor era pe butuci si s-au intors pentru ajutor la consiliere, la Esther. Clive voia sa-si refaca viata cu noua iubire, iar Jade se agata de orice vorba buna a lui pentru a-l pastra langa ea.

Psihologului i-a ramas datoria de a descifra mesajele nespuse.

I-a spus sotiei ca sotul ei nu se mai intoarce. Ca tristetea ei il face sa se simta vinovat, culpa care se transforma in furie indreptata impotriva ei pentru ca Jade il face sa se simta prost din cauza ca el este cel care-i pricinuieste suferinta.

Sotului i-a zis ca degeaba asteapta sa plece din aceasta casnicie fara sentimentul de culpa, ca asta n-are cum sa se intample. E timpul sa-i redea libertatea lui Jade. Iar pentru ca asta sa se intample, le-a sugerat un fel de ceremonie de despartire.

Casnicia este, pana la urma, un element central a vietii noastre, care incapsuleaza o istorie a mai multor oameni.

Are albume de trairi formate din amintiri, obiceiuri, experiente, copii, familie, prieteni, sarbatori, pierderi, greutati, schimbari, vacante, glume.

De ce sa le arunci la gunoi si sa tratezi relatia ca pe “un cimitir abandonat in care se odihnesc fara glorie si onoare, mortii pe care am incetat sa-i pretuim”, asa cum zicea Marguerite Yourcenar?

Doar pentru ca o relatie s-a incheiat, nu inseamna ca ce a fost odata nu era autentic 

La fel, atunci cand casnicia se termina cu o infidelitate, aceasta nu anuleaza tot restul lucrurilor bune si nu face ca intreg trecutul sa fie o frauda. Pentru a preveni ca sfarsitul nefericit sa eclipseze tot binele care a fost intre doua suflete se recurge la asa numita ceremonie de divort.

De exemplu, in cazul de mai sus, casatoria dintre Clive si Jade nu se rezuma numai la ultimii doi ani, la confuzia si tradarea lui, la sperantele false ale ei, la vinovatia barbatului de a pleca sau la dorinta disperata a sotiei de a-l tine aproape. Sigur, ar fi mai usor sa murdarim tot ce a fost inainte, pentru a justifica despartirea, dar daca ar recurge la asta, cei doi soti s-ar denigra si pe ei insisi, si pe toti cei care le-au fost aproape, iar pata furiei s-ar rasfrange asupra parintilor, copiilor, prietenilor.

E iubire adevarata sau o relatie confortabila la care ti-e greu sa renunti?

Divortul nu e sfarsitul unei familii, ci o reorganizare

Cuvantul “divort” si toate emotiile atasate de el au o conotatie negativa care nu lasa loc unei continuitati emotionale, iar daca e centrat numai pe acuzatii si suferinta, ce sa iasa bun de acolo?

Tocmai de asta, expertul in consiliere maritala a invitat cuplurile sa-si scrie scrisori de ramas bun in care sa enumere tot ce o sa le lipseasca din traiul lor impreuna, ce au apreciat, lucrurile pentru care isi asuma responsabilitatea si dorintele pe care le pastreaza pentru fostul sot.

Scrisorile onoreaza aspectele pozitive ale vietii impreuna, ofera sansa de a simti pierderea si de a marca tot ce ramane ca mostenire sentimentala a fostului cuplu. De cele mai multe ori, citirea scrisorilor se lasa cu lacrimi.

Fotografii de nunti isi pot da seama daca un cuplu o sa divorteze

O incheiere cathartica care ne poate deschide ochii

Pentru Jade, scrisoarea i-a oferit raspunsuri la intrebarile care o macinau: “cum o sa plece de acasa? Se trezeste intr-o dimineata, bea o cafea cu mine, isi ia lucrurile si pleaca?”. Ritualul de incheiere in care si-au citit scrisorile unul altuia a pus-o in fata faptului pe care nu-l mai putea nega: el era indragostit de alta femeie si intre ei nu mai era nimic.

Scrisoarea ei era o scrisoare de dragoste, pe cand cea a lui Clive era una de ramas bun. Jade a adunat in 10 pagini fiecare lucru marunt din rutina lor, de la alinturi, primele intalniri, cafenele frecventate acum 20 de ani, la ce o sa-i lipseasca cel mai mult: el, mirosul lui, imbratisarile, ideile, mainile puternice si zambetul. Clive, pe de alta parte, cu toate ca a vorbit frumos despre “persoana minunata care a fost stanca sa in toti acesti ani”, a ramas ferm in decizia lui si diplomat pana la capat.

Cand totul pare sa mearga rau, adu-ti aminte de asta

Experienta unei ceremonii de incheiere face posibila trecerea de la vinovatie la gratitudine, de la negare la pastrarea amintirilor frumoase.

E un ultim sigiliu emotional, care apara cu demnitate si ultima farama de respect care mai exista intre parteneri.

Nu aduce intotdeauna iertarea, dar face loc exprimarii sentimentelor incatusate si te elibereaza.

Foto: Unsplash.com