1A fost o saptamana incarcata si dificila, cu o viroza pacatoasa, pe care am impartit-o cu fiica mea (febra, frisoane, stat la pat… 0 stea, nu recomand), dar ma bucur ca aceasta se anunta a fi – desi la fel de incarcata – mult mai plina de activitati cat mai departe de pat si medicamente.
In acelasi timp, trebuie sa recunosc ca weekendul trecut a avut si partile lui bune. A fost primul de multa vreme in care n-am facut mai nimic – si a fost perfect. Am terminat de vazut Ozark, am jucat canasta cu prietenii (stiu, nu ma intreba) si m-am lafait in cel mai sanatos sentiment de lene si lentoare pe care l-am trait vreodata. Ajuta atat de mult uneori sa-ti propui activ sa fii… pasiv, macar cateva zile. Acum abia astept sa recuperez timpul “pierdut” si am mult mai multa energie pentru a face tot ce mi-am propus. Oho, si nu mi-am propus putine.
Iata care sunt recomandarile mele pentru tine saptamana aceasta.
Ce faci
Pe 23 se termina expozitia temporara Stefan Luchian, Maestrul Artei Grafice Romanesti, din cadrul MNAR, organizata cu ocazia aniversarii a 150 de ani de la nasterea marelui artist roman, deci fa-ti un pustiu de bine si nu o rata. Contine peste 90 de pasteluri, acuarele si desene realizate de Stefan Luchian de-a lungul vietii. In selectie figureaza si celebra coperta a primului numar al revistei societatii Ileana, realizata sub influenta Jugendstilului.
Tot pe 23 septembrie se termina si Concursul International George Enescu, asa ca scoate-ti din dulap rochia aia eleganta, pe care o tii pentru ocazii cu adevarat speciale, si mergi la concertele din Sala Mare a Palatului si de la Ateneul Roman. Artistii prezenti vin din toata lumea asta larga si sunt cei mai buni pe instrumentele lor.
Daca ai tot urmarit starea deplorabila a politicii romanesti, ai vrea sa te implici, dar nu stii cum, Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sanatatii, vrea sa stranga un milion de oameni care sa se poata mobiliza oricand pentru a opri o nedreptate sau a sustine o initiativa civica sau politica. Eu m-am inscris. Poate o faci si tu. Mai multe detalii aici.
Ce citesti
Am citit Dumnezeul lucrurilor marunte, de Arundhati Roy (prima scriitoare Indiana care a castigat Booker Prize), acum multi, multi ani, si ma tot intrebam de ce nu este tradusa si la noi. E erotica, exotica, mistica, istorica, poetica si ce mai vrei tu sa fie, creionand brut si brutal peisajul unei societati fracturate in caste si conditionate de prejudecati religioase. Fa rost de ea cat poti de repede, n-o sa regreti. Iar daca citesti in engleza, cel mai recent roman al autoarei, The Ministry of Utmost Happiness, e un deliciu. L-am terminat acum cateva luni si m-a obsedat multa vreme dupa.
Eu et al., de Alex Tocilescu, e de-un haz nebun si o sa vezi ca e mai mult decat o simpla proza de duminica. Pe langa limbajul total dezinhibat si umorul poate mai greu de digerat de toata lumea, o sa-ti placa mesajul din spatele cuvintelor.
Iar daca vrei un thriller care sa te tina lipita de canapea o jumatate de zi, cum au reusit Fata din tren si Femeia de la fereastra, incearca O mama perfecta, de Aimee Molloy. E un thriller electrizant care-ti strecoara printre randuri, subtil, si o critica mai mult decat constructiva a asteptarilor nesfarsite ale maternitatii moderne.
La ce te uiti
Clar A simple favor, cu Blake Lively si Anna Kendrick. Un thriller suburban noir despre o mamica blogger, Stephanie Smothers, a carei prietena, Emily, dispare in neant. E inteligent, e complex, e sporadic sexy. E ca piesa de Serge Gainsbourg pe care danseaza Stephanie in bucatarie: jazzy, un pic nerusinat, dar demn de toata valva pe care a creat-o de cand s-a lansat prima data trailer-ul. Merita un drum pana la cinema.
Recent am facut o obsesie pentru filmele care descriu bine de tot obsesiile erotice. Cred ca pentru ca am vazut recent Monsieur Hire, care m-a dat complet pe spate. Urmatorul pe lista e The Obscure Object of Desire, al lui Luis Bunuel, un fel de combinatie misto intre Contempt, al lui Bunuel, si Lost Highway, al lui David Lynch. E despre impresia profunda si urmele adanci pe suflet pe care ti le lasa o dragoste neimpartasita. Cine nu se regaseste in tema asta, nu-i asa?
Altfel, planuiesc sa revad Love Exposure, magnum opus-ul lui Sion Sono. Tin minte si acum stirile din 2008, cand a fost lansat, despre cum participantii la festivalurile unde a rulat s-au simtit torturati de durata foarte mare a filmului. Original, filmul avea sase ore, dar la presiunea producatorilor, Sono l-a taiat la patru ore, dar chiar si asa e mult mai mare decat media obisnuita. Filmul e o celebrare a nebuniei si libertatii pe care multi dintre noi o asociem cu cinematografia japoneza. Jaime Grijalba de la Brooklyn Magazine l-a descris cel mai bine: “E cea mai bombastica piesa de cinema japoneza din ultimul deceniu si poate singurul film de patru ore pe care-l poti vedea de mai mult de trei ori… pe an.”
Ce asculti
Eram in cautare de playlist-uri cool pentru sala si recent m-au dat pe spate propunerile de pe Spotify ale brandului Reebok. Sunt impartite pe tipul de sport pe care-l faci la sala si au convins si cativa sportivi de renume sa-si creeze propriile playlist-uri. In plus, au si o aplicatie, Reebok FitList, unde gasesti atat exemple de activitati sportive, cat si muzica pe care sa le practici. Rock on, Reebok!
Zilele astea am ascultat pe Facebook un cover al piesei Cry Pretty, a lui Carrie Underwood, cantat de o fata de 12 ani din State si mi-a placut atat de mult (il poti asculta aici), incat m-am dus si-am ascultat si originalul. Nu sunt fan al muzicii country, dar trebuie sa recunosc ca acum abia astept sa se lanseze albumul omonim (pe 14 septembrie). Nu stiu, poate restul pieselor nu-mi vor placea atat de tare, dar ramane de vazut. Ii dau o sansa.
Avand in vedere statutul de artist ermetic pe care si l-a construit in timp, noul EP al lui Richard D. James (Aphex Twin), Collapse, e suprinzator pentru ca e mult mai accesibil si mai cald si mai primitor decat restul materialelor sale. Cu toate acestea, il simti ca pe o calatorie muzicala mult mai elaborata decat ai crede ca poate fi posibil in doar cinci piese cat are EP-ul. Nu-i rau deloc.
Foto: PR
