Cum a invins Lake Bell depresia dupa nasterea cu complicatii a fiului sau: „Stiu ca e un monstru. E un demon“

Maria Constantin1
De Maria Constantin
14 sept. 2019

Dupa nasterea traumatizanta a fiului ei, care a fost la un pas de moarte, Lake Bell a avut nevoie de antidepresive pentru a-si reveni.

Nasterea celui de-al doilea ei copil a marcat-o pe Lake Bell. Intr-un episod al podcastului „The Conversation with Amanda de Cadenet”, actrita americana in varsta de 40 de ani a povestit prin ce a trecut dupa venirea pe lume a celui de-al doilea copil, Ozgood (“Ozzi”), in mai 2017.

Desi la inceput era impotriva tratamentul medicamentos din cauza convingerilor sale, pentru ca duce un stil de viata holistic, vedeta din serialele „Boston Legal” si „How to Make It in America” a acceptat, in cele din urma, ca are nevoie de medicamente specifice dupa ce si-a dat seama ca boala cu care se confrunta este prea puternica.

„Nu mai puteam fi om”

„N-am mai simtit niciodata asa ceva”, a spus ea. „Inima mea este alaturi de toti cei care trec prin asta in fiecare zi, asa cum am trait si eu. Stiu ce este si e un monstru. E un demon.”

„De-a lungul timpului nu am inteles rolul medicamentelor, neavand nevoie de ele. Le priveam ca pe o ultima solutie, iar la inceput am fost contra lor…”, a explicat Bell, adaugand: „Eu luam Advil doar atunci cand era neaparat nevoie.”

Prabusirea ei interioara a inceput in zilele de dupa venirea pe lume lui Ozzi, relateaza People. Actrita a nascut acasa, iar baietelul avea cordonul ombilical strans in jurul gatului, acesta reducandu-i nivelul de oxigen necesar. Copilul a fost tinut timp de 11 zile in sectia de terapie intensiva neonatala a spitalului de copii din Los Angeles.

View this post on Instagram

Grateful for this man, every waking day. ❤️ My heart. @scottcampbell Happy Fathers Day, Love.

A post shared by LAKE BELL (@lakebell) on

„Nu stiam daca va trai sau daca va putea sa mearga ori sa vorbeasca. Aveam nevoie de ceva, nu mai puteam fi om. Nu stiam ce sa fac… Aveam si o fetita si simteam ca trebuie sa raman tare, dar nu stiam cum”, a povestit ea.

Vartejul din camera traumei

Cosmarul a continuat pana intr-o noapte, cand Bell a simtit ca este atrasa ca intr-un vartej de intunericul din camera in care l-a nascut pe Ozzy. Fetita sa, care avea atunci doi ani si jumatate, a simtit lupta ei cu demonii interiori, iar acesta a fost impulsul care a ajutat-o sa ia, in sfarsit, controlul asupra bolii. „Imi amintesc ca fiica mea mi-a zis la un moment dat… ‘Pleaca, monstrule, pleaca!’, iar eu i-am zis ‘Ce? Esti bine?’. Iar ea mi-a zis: ‘Inca e acolo. Pleaca, monstrule. Nu poti sa te joci aici!’.”

„Stiam despre ce vorbeste”, a marturisit Bell. „A simtit ca nu sunt ‘mama normala’. A simtit ca e un demon nenorocit in camera aia nenorocita si voia sa-l goneasca. A fost sentimentul unui copil foarte intuitiv care a simtit ca e un nor intunecat acolo si a incercat sa-l alunge”, a mai spus actrita.

Dupa acea noapte, Bell a lasat deoparte rezervele si a inceput sa ia medicamente. I s-a prescris Zoloft, un antidepresiv administrat in doze mici. „M-a adus undeva unde puteam rezista (…) Aveam nevoie doar sa fiu eu si am simtit, in sfarsit, ca puteam respira aerul pe care il respira Lake inainte, nu ca o persoana pe care nu o puteam recunoaste”, a marturisit ea. Bell a mai spus ca a luat Zoloft timp de un an.

Sentimentul de vinovatie si cel mai greu zig-zag

Actrita a mai vorbit si anterior despre depresia care a cuprins-o dupa nasterea fiului ei. In iulie, Bell a marturisit ca acesta a fost „cel mai teribil zig-zag” din toata viata ei, adaugand ca medicamentele au ajutat-o sa faca fata emotiilor care au coplesit-o atunci.

„M-am simtit vinovata fiindca am insistat sa nasc acasa. De atunci a trebuit sa traiesc cu asta. Poti sa dai vina pe varsta, poti sa dai vina pe tine, dar in cele din urma rezultatul este singurul care conteaza”, a marturisit ea.

„Am facut terapie si am luat medicamente timp de un an si jumatate. Am trecut peste retinerile mele si am luat antidepresive ca sa-mi revin”, a adaugat actrita.

Foto: Getty Images.