Irina Rimes: „Daca nu iubesti, traiesti intr-un gri continuu.”

irina rimes
Roxana Dobrita1
De Roxana Dobrita
10 mai 2019

M-am intalnit cu Irina intr-o dimineata gri, dar care a devenit brusc mult mai luminoasa dupa aproape o ora petrecuta in compania uneia dintre cele mai adorabil de sincere si tonice artiste din Romania.

Mi-a facut un ceai, mi-a raspuns cu rabdare si multe detalii la toate intrebarile si la final m-a servit cu clatite cu Finetti. Am apreciat cu atat mai mult energia ei, cu cat stiam ca venea dupa o perioada extrem de incarcata, in care practic sarise din avion in avion. Nu-i lucru usor sa zbori de patru ori intr-o singura saptamana.

Dar nu vreau sa te tin prea mult cu introducerea, pentru ca ce are Irina sa-ti povesteasca despre viata ei este infinit mai interesant.

Cum erai in adolescenta? Care erau fricile, temerile, idealurile tale de atunci si cum le-ai rezolvat, implinit?

La fel. Mi-era si atunci frica de intuneric si de monstri de sub pat. Si acum mi-e frica de ei. Ba chiar mai tare. Inainte, de exemplu, puteam sa ma uit la filme horror. Acum nu mai pot. Nu stiu de ce. Mi-e frica. Cat despre cum le-am rezolvat… pai nu le-am rezolvat. Au ramas asa. Am ramas eu. Doar ca acum am responsabilitati mai mari si am nevoie de o gandire mai matura. Am de luat o gramada de decizii serioase. Atunci nu prea aveam. Dar cred ca si atunci le-as fi luat cam la fel. Nu cred ca s-a schimbat foarte mult in gandirea mea. Poate doar experienta, dar gandirea a ramas cam la fel.

Cat despre idealuri, aici s-au mai schimbat intr-adevar lucrurile. Eu n-am crezut niciodata ca o sa ajung unde sunt acum. Nu ca nu am crezut, nu m-am asteptat, nu am avut asta in plan. Adica da, visam sa fac ceva maret, sa ajung undeva departe, dar mi se parea atat de imposibila chestia asta si atat de departe piata muzicala din Romania de mine, incat nici nu-ndrazneam sa ma gandesc vreodata ca eu as putea sa realizez asta. N-am avut tupeul sa ma gandesc la asta. Dar nu stiu cum s-a intamplat, sincer. Nu stiu care e secretul. S-a intamplat pur si simplu.

Cand a fost ultima oara cand ai incercat ceva nou?

Astazi. Am pus spanac in omleta. De obicei pun patrunjel. (rade) Serios vorbind, fac mereu cate ceva nou. Odata am fost la terapie – eu nu cred in terapie, dar totusi am fost si m-a ajutat foarte mult – si terapeutul mi-a zis: „Irina, de ce ti-e tie frica cel mai mult?” „De intuneric”, i-am zis. „Bine, atunci dormi cu lumina stinsa.” Si am facut asta o data. Si de atunci ma tot pun fata in fata cu fricile mele. Pe unele pot sa le transced, pe altele nu. De exemplu, pe asta cu intunericul parea ca am invins-o, dar tot dorm cu lumina aprinsa. Dar da, incerc sa fac tot timpul lucruri noi. Pentru ca eu cred ca doar asa poti sa evoluezi.

Pentru ce te critici cel mai mult?

Pentru greseli. Mai ales pentru greselile negandite. Dar cel mai mult pentru lucruri care s-au intamplat din vina, dar nu din vina mea. Adica din vina mea pentru ca n-am fost eu atenta, dar nu din vina mea pentru ca n-am facut-o intentionat. Pentru lucrurile pe care le fac intentionat si ies prost nu ma judec atat de tare pentru ca mi le asum.

Care e cea mai buna greseala pe care ai comis-o? Cea care, intr-un final, a avut consecinte pozitive pentru viata ta, desi la momentul respectiv o considerai o greseala?

Nu stiu daca a existat asa ceva. In general, toate lucrurile pe care le decid intr-un moment sau altul se dovedesc a fi bune. Chiar si deciziile pe care nu vreau sa le iau, dar le iau totusi, duc pana la urma la ceva bun. O despartire, de exemplu, sau o incetare de colaborare cu cineva. Astea sunt cele mai grele, dar sunt inevitabile.

Andreea Esca: „I-as invata pe oameni sa se iubeasca mai mult”

Care e cel mai intelept sfat pe care ti l-a dat cineva vreodata?

Mama mi l-a dat. Mi-a zis, „Irina, intra intai capul si apoi fundul.” Ma conduc dupa el in fiecare zi.

De unde iti iei in general energia, pofta de viata?

Din copilul din mine. Copilul din mine e mereu neastamparat. Asa sunt eu. Acum sunt super fericita si ma zbantui si incerc sa fac pe toata lumea la fel de fericita ca mine, peste 5 minute pot sa fiu melancolica, peste alte 20 pot sa dau o petrecere. Cam asa e in lumea mea. Dar in general mai mult sunt fericita si activa decat nefericita. Nu stiu de unde imi iau felul asta de a fi. Din univers. Din cosmos.

Ce lectie de viata a trebuit sa inveti intr-un mod deloc usor, ba chiar dificil?

Am scris piesa Cel mai bun prieten dupa ce s-a intamplat ceva destul de grav. Am facut eu o greseala. De fapt, greseala mea nu era atat de mare, dar s-a suprapus cu alte greseli si s-a intamplat o ruptura intre mine si niste oameni cu care colaboram. In urma acestor certuri, s-au anulat cateva concerte. A fost o decizie luata la cald, nu la rece. Noi ne-am impacat intre timp, dar urmele totusi ramasesera. Am invatat din experienta asta sa nu mai fiu atat de credula, atat de naiva, sa nu mai cred ca oamenii se gandesc si la mine. In general oamenii se gandesc la ei. Si eu fac la fel. Chiar si in momentul in care aleg sa fac bine cuiva, tot la mine ma gandesc, o fac din placerea mea, din dorinta mea de a-i fi bine acelui om. E dorinta mea interioara, nu a lui. Poate el nu vrea sa-i fac bine. Egoismul asta e o chestie pe care nu o invatasem pana la momentul respectiv.

Pe ce ti-ai fi dorit sa-ti fi petrecut mai mult timpul acum 5 ani?

Pe studiu. Mai multa muzica, mai multa stiinta, fizica. Ar trebui sa stim fizica pentru ca fizica este stiinta care descrie lucrurile care ne-nconjoara. Daca noi, locuitorii acestui pamant, nu cunoastem cum functioneaza lucrurile din jurul nostru, ar trebui sa ne fie un pic rusine. Sigur, nu putem sa stim absolut tot. Putem sa stim un pic sau putem sa stim un pic mai mult. Dar sa nu vrem deloc sa stim de ce e cald, de ce e frig, cum se intampla sa ninga sau sa ploua, asta cred ca e o mare ignoranta. Tocmai de aceea vreau sa invat cat mai mult, sa acumulez cat mai multa informatie. Imi place sa citesc orice, ca e istorie, ca e fizica… orice.

Ai timp sa faci asta?

Si da si nu. De exemplu saptamana asta, pentru ca am fost pe avioane, am avut timp. Am carat o carte cu mine pe care am terminat-o. In plus, incerc in fiecare seara sa citesc cate ceva, sa invat cel putin un lucru.

Ce iubesti cel mai mult?

Mancarea. Nu pot sa traiesc fara mancare. Daca nu mananc doua zile imi ies din minti. Si apa daca nu beau, la fel. Astea sunt singurele lucruri de care nu m-as putea lipsi.

Cristina Ciobanasu: „Eu cred ca in iubire toate lucrurile devin importante”

Ce mancare? Care e felul tau preferat?

Imi place mancarea turceasca, romaneasca. Nu am un fel preferat, depinde de ce am chef. De exemplu saptamana asta am mancat numai cartofi prajiti cu maioneza. Pentru ca am fost prin Europa si acolo sunt buni cartofii.

Ce poti face azi si nu puteai sa faci acum un an?

Hm, o gramada de chestii. Sa cant pe ton. (rade) Nu, glumesc. De fapt as putea sa-ti spun ce pot face azi mai bine si faceam ieri mai rau. Azi cant mai bine. Inainte cantam mai prost, pentru ca nu studiam atat de mult. Astazi socializez mai bine, am vocabularul mai dezvoltat, sunt o persoana mai puternica decat eram ieri, pentru ca am avut niste proiecte foarte challenging, cum ar fi Vocea Romaniei, care m-a dezvoltat foarte mult multilateral. Stiu sa iau decizii mai potrivite, imi pot gestiona banii mai bine, sunt mai disciplinata si mai definita ca personalitate.

Crezi ca lacrimile sunt un semn de slabiciune sau de forta?

Eu inca nu am inteles ce inseamna o femeie puternica si o femeie slaba. Nu stiu sa ma definesc pe mine, daca sunt puternica sau sunt slaba, si nici nu mai caut raspunsul la aceasta intrebare. Eu pur si simplu sunt si cu asta basta. Fiecare sa ma primeasca cu ce am. Inainte nu stiam ca merit, acum stiu ca merit, pentru ca fac si eu o gramada de lucruri bune si in balanta sunt un om bun si vreau sa fiu in continuare un om bun. Dar plang si eu – si plang destul de des – am vazut si baieti plangand de foarte multe ori. Nu cred ca lacrimile sunt nici o virtute si nici o slabiciune. Cred ca pur si simplu sunt lacrimi.

Ce ai face diferit daca ai sti ca nimeni nu te va judeca?

O gramada de lucruri. Imagineaza-ti cat de mult suntem limitati din cauza unor norme pe care ni le impune societatea. Dar in acelasi timp, nu e vorba doar de ce spune lumea. Pana la urma conteaza doar cum te simti tu cu tine seara in pat sau in dus. Asta conteaza cel mai mult.

Ce activitati te fac sa pierzi notiunea timpului.

Dormitul si uitatul la filme.

Daca ar trebui sa inveti pe cineva ceva, care ar fi acel lucru?

Eu as vrea sa ma invete cineva pe mine lucruri. De exemplu, ieri nu puteam sa inteleg diferenta dintre debit si credit si mama imi tot explica. Ideea e ca eu n-as vrea sa invat pe nimeni nimic, poate doar niste bun simt pe unii (rade). Glumesc. Daca cineva vrea ajutorul meu, sunt deschisa, dar altfel nu. Pentru ca de multe ori am dat ajutor si ori a fost refuzat, ori n-a fost primit, ori am gresit eu. Unii oameni pur si simplu nu au nevoie de ajutor, nu vor, nu simt. Si atunci de ce sa faci ceva ce nu e primit? Poate binele tau e doar in capul tau. Poate dreptatea ta e doar e doar in capul tau.

Cand vei avea 80 de ani, ce va conta cel mai mult pentru tine?

Nu stiu daca voi ajunge pana la 80 de ani, sincer. Probabil nepotii, niste iarba in curte si sotul meu alaturi de mine. Sa vina copiii din cand in cand. Si eu sa ma mai duc pe la ei. Cam asta. Banal. Dar viata e banala in sine. Ne nastem toti si murim. Indiferent de cum ne traim viata, toti avem acelasi sfarsit. Toti traim pentru anumite lucruri. Toti cautam fericirea. Toti mancam, toti bem. Unii mai mult, altii mai putin. Dar toti facem acelasi lucru in general si indiferent de modul in care l-am face, destinatia este mereu aceeasi.

Care e cel mai important tel al tau pentru urmatorul an? Ce planuri ai?

Sa fiu fericita. Exact ce ziceam mai devreme. In general sunt fericita atunci cand merge bine cariera mea, cand sunt sanatoasa, cand am prieteni langa mine, cand toata lumea e multumita de proiectul meu si cand eu ii fac multumiti pe cei care lucreaza cu mine.

Ca tot ai zis de cariera, ce pregatesti in urmatorul an?

Mi-e greu sa zic. Sunt chestii particulare pe care le pregatesc, numai ca de obicei nu vorbesc despre ele pentru ca nu-mi place sa vorbesc despre ceva si sa nu se intample. Daca spun ca o sa scot un album la anul, probabil o sa-l scot, dar nu sunt absolut sigura, asa ca mai bine nu zic. O sa incerc sa fac publicul meu sa fie mandru de mine, sa le ofer cat mai multe posibilitati de a ne vedea. Voi incerca sa fac piese bune, voi incerca sa dezvolt acest proiect cat de mult pot si cat de mult imi permit mintea si abilitatile.

Ana Ularu: „Am avut mereu teama de ratare. Ii tineam monoloage tatalui meu despre arta autentica si manifest”

Vei continua sa fii in juriu la Vocea Romaniei, sper?

Nu stiu, sper si eu. (rade)

Daca ai putea sa retraiesti o singura zi din viata ta, care ar fi aceea si de ce?

Pe 9 mai anul trecut am cantat in Piata Marii Adunari Nationale, la Chisinau, unde au fost vreo 30 de mii de persoane. Mereu mi-am dorit sa cant acolo, dar niciodata n-am avut ocazia. Iar daca am avut, a fost ori un concert foarte mic, ori ceva absolut neimportant. A fost prima oara cand am cantat acasa si prima oara cand am vazut cat de mult ma iubeste publicul de acolo. Am mai cantat in alte concerte – la Forta Zu, de exemplu – in fata multor, multor oameni, dar ca atunci n-a fost niciodata. Stiam ca eram unul dintre putinii artisti si stiam ca oamenii au venit acolo pentru mine si inca cativa. Si cand i-am vazut cum canta cu mine si cum ridica mainile sus si cum stiu toate versurile de la toate piesele, am vazut cum reactioneaza la muzica mea, pentru mine a fost un moment absolut extraordinar. Am plans aproape tot concertul si chiar daca o sa am concerte mai mari si mai importante de atat, nu stiu daca experienta se va mai repeta. Pentru ca asta a fost prima. Si a fost unica.

View this post on Instagram

🎈 @unica_romania Foto @georgepruteanu Styling @irinahartia Make up & Hairstyle: @alexifi

A post shared by Irina Rimes (@irinarimes) on

Care sunt ultimele doua carti pe care le-ai citit si de ce le-ai recomanda?

Ultima carte este 1984, de George Orwell. O recomand pentru ca te prinde maxim. E cam trista insa. Pe mine m-a intristat si pentru ca s-a pliat foarte foarte bine cu un moment din viata mea in care decizia finala a personajului a fost si decizia mea. M-am simtit prost, chiar daca stiam ca am luat o decizie buna si chiar daca personajul cumva a luat o decizie buna pentru el, mi s-a parut asa trist cum se concluzioneaza unele aspecte ale vietii noastre.

Penultima carte citita este Magicianul, de Fowles, o carte de vreo 600 de pagini care mi-a luat vreo trei luni din viata. Am citit-o pe bucati: intai in Bucuresti, apoi in timpul live-urilor de la Vocea Romaniei, pe particele, pentru ca nu mai aveam prea mult timp, apoi m-am dus vreo cinci zile in Barcelona si asta am facut toata ziua, citeam cartea asta. Gaseam cate un parculet mic si citeam. E o carte care m-a captat absolut, aveam impresia ca nu mai traiesc viata mea, traiesc viata personajului. Timpul meu se masura in intervalele dintre citit. Imi place foarte mult sa citesc si cand prind o carte care imi place foarte mult, ma absoarbe, intru total in poveste si ma dezlipesc abia atunci cand o termin.

Ce crezi ca te face altfel decat restul oamenilor?

Dar eu nu sunt altfel decat restul oamenilor. Eu sunt la fel ca oricine de pe strada. Nu m-am considerat niciodata altfel. Probabil am o conexiune mai buna cu universul si cu mine. Atat.

Ce te inspira cel mai mult?

Dragostea si oamenii din jurul meu. Dragostea in toate formele ei: dragostea fata de muzica, fata de natura, fata de un om, fata de familie, fata de multe lucruri. Mie imi place sa iubesc pentru ca e singurul sentiment care naste fuziuni, naste culori. Daca nu iubesti, traiesti intr-un gri continuu. De fapt, nu stiu cum e sa traiesti fara iubire pentru ca n-am avut niciodata aceasta stare. Mereu am iubit, ori pe cineva, ori ceva.

Ce inseamna pentru tine o viata autentica?

Sa traiesti in asa fel incat la batranete sa nu-ti fie rusine cu ce ai facut. Ca ai facut lucruri mari sau ca ai facut lucruri mici, nu conteaza. Pana la urma, noi, oamenii, suntem toti niste paraziti ai pamantului. Cand eram mica obisnuiam sa pun harpacica – ceapa aia mica pe care o pui in pamant si creste cate o cepusoara mica pe care o pui in pamant anul viitor si creste o ceapa mare. Harpacica aia avea o chestie. Cand era deja maricica, vedeai un vierme rosu sau portocaliu printre frunzele ei. Si eu o intrebam pe mama ce e chestia aia si ea imi spunea ca e un parazit. Asa imi imaginam eu ca sunt si oamenii. Cum te uiti de sus, din cosmos, pe pamant, asa ne vedem si noi, ca niste mici paraziti. Nu contam deloc. Probabil mai sunt sute de mii de milioane de miliarde de civilizatii ca noi in tot cosmosul asta, care s-au dezvoltat diferit. Probabil la un moment dat o sa disparem, dar ce suntem noi in fata spatiului care nu are sfarsit?

Cred ca ar trebui sa traim pentru noi si ar trebui sa traim fericiti. Dar fericiti facandu-i si pe altii fericiti. Cred ca asta e o viata corecta, autentica. Indiferent ca esti savant sau maturator de strada, daca ajungi la batranete si nu ti-e rusine cu ce ai facut, cu modul cum ti-ai trait viata, cum te-ai comportat cu oamenii, cum ti-ai crescut copiii, atunci ai dus o viata reusita.

Ce ai invatat despre iubire pana acum? Care e secretul unei relatii durabile si care crezi ca e greseala pe care o fac oamenii cel mai des cand vine vorba de iubire?

N-am invatat nimic. Nu stiu nimic. Fac aceleasi greseli tot timpul, ca oricare dintre noi. Fiecare relatie este diferita, pentru ca oamenii in general sunt foarte diferiti. Si atunci nu poti sa aplici legile unei relatii care deja a trecut intr-o relatie noua. Cumva, la mine toate relatiile au fost reusite si nereusite in acelasi timp. Reusite pentru ca am iubit si am fost iubita si nereusite pentru ca s-au terminat la un moment dat.

Cat despre greseala pe care o fac oamenii cel mai des in iubire, nu stiu. O fi o greseala sa te gandesti la tine doar? Ca am vazut ca multi oameni sunt fericiti asa. Se gandesc doar la ei si sunt ok. Probabil important e sa daruiesti din tine, dar cu masura, si sa iubesti si sa fii sincer, sa faci lucruri pentru omul de langa tine: gatesti si tu un mic dejun, mai speli o haina, ajuti.

Foto: Arhiva personala