1In primul rand, nu imi place cuvantul NICIODATA. Cum sa stiu eu ce nu voi face sau ce nu voi fi niciodata? Nu am cum.
Mai ales ca viata s-a amuzat de mine de cateva ori, in cateva momente in care ma bateam cu pumnii in piept ca nu voi face un anumit lucru, pana cand mi-a demonstrat ca nu e asa, creandu-mi cateva situatii care m-au facut sa uit in totalitate de acel NICIODATA pe care-l subliniasem cu rosu in mintea si in sufletul meu.
Asa ca acum niciodata nu spun… niciodata.
Ani de zile am fost obsedata sa fiu slaba, foarte slaba, cea mai slaba. De aceea eram mereu in cautarea tuturor variantelor care ma puteau duce pe drumul corect, astfel incat sa ating greutatea ideale din mintea mea.
Asa ca mi-am reguli peste reguli (pe care, da, le-am incalcat dupa ceva timp, din cauza frustarilor acumulate), m-am infometat pana n-am mai putut, am tinut fel de fel diete si regimuri disociate si nimic. Eram vesnic nemultumita.
Ani de zile am fost intr-un dezechilibru continuu si o frustratre ca nu pot manca ce imi doresc, pana cand nu mai puteam si sfarseam mancand ciocolata la 2 noaptea. Si nu doar o bucatica, ci o ciocolata intreaga sau jumatate de borcan de serbet.
De aici mi s-a trage porecla de „termita”.
Au trebuit sa treaca multi ani, a trebuit sa trec prin experiente mai putin placute ca sa inteleg ca echilibrul nu este despre reguli de fier, care sa te incarcereze, si nici despre regimuri drastice. Este despre intelegere, blandete si intelepciune.
Ce s-a schimbat? Multe, dar in primul rand mentalitatea si felul in care ma uit la mine, la alimentatie si felul in care aleg sa mananc.
Stii deja ca sunt foarte pofticioasa, nu am ascuns niciodata asta. Imi place sa gust din toate farfuriile celor cu care sunt la masa si din cele ale fetelor cand suntem la birou si mancam impreuna.
Si da, am si cateva reguli:
-nu mananc dulciuri
-nu mananc gluten
-nu beau bauturi carbogazoase
-nu mananc carne
-nu mananc prajeli
-nu mananc dupa ora 8 seara
-evit carbohidratii seara
Insa aceste reguli pot fi incalcate ori de cate ori simt si cu multa asumare.
De exemplu, cand sunt cu fetele la birou, in jur de ora 4 ne apuca pofta de ceva bun. Ce poate fi bun? Eclere, gogosile de la Nicolai, clatite sau alte prajituri. Buneeee. Orice are cat mai mult zahar si faina. Stam si ne gandim si ne razgandim daca sa comandam sau nu.
Uneori rezistam tentatiei. Alteori nu, dar cel putin la final suntem happy.
Placerile mele vinovate?
-eclererele cu cafea din perioada comunismultui… cele mai bune!!! Nu le-as dat pe nimic in schimb.
-vata de zahar
-cartofii prajiti ca la mama acasa, cu branza rasa deasupra
Bineinteles ca ma rasfat. Ca doar asa faci cu cel pe care il iubesti. Si pe tine ar trebui sa te iubesti cel mai mult.
Imi dau voie sa gust si imi fac placerile ori de cate ori corpul meu simte nevoia. Am zis CORPUL si nu MINTEA.
Asa ca da-ti voie sa „gresesti”, ca doar esti om si ai micile tale bucurii, lucruri poate de neinteles din perspectiva cuiva care traieste sub presiunea perfectiunii.
Sunt curioasa sa stiu care sunt placerile tale vinovate cand vine vorba de alimentatie. 😉
De abia astept sa aflu.
Foto: Alex Rosieanu
