Relatia cu parintii de la 20 la 30 de ani

Relatia cu parintii de la 20 la 30 de ani e un rollercoaster plin de emotii si trairi. Sunt atatea etape de evolutie si maturizare prin care treceti impreuna.

Am avut intotdeauna o relatie apropiata, in care ne-am comunicat emotiile, cu parintii mei, desi, sa fim seriosi, de multe ori, n-am fost tocmai cel mai usor de crescut copil. Am trecut impreuna prin toate etapele de maturizare ale unui adult si acum pot sa spun cu certitudine ca exista atatea feluri in care relatia cu parintii se schimba de la 20 la 30 de ani!

Poate am fost un adolescent dificil, poate uneori n-am invatat prea mult la mate sau am chiulit de la antrenamentul de handball de dupa ore. Poate ca azi mi-am dorit sa fiu actrita, pentru ca maine sa devin invatatoare si mai apoi sa ma intorc la visul Hollywoodian. Poate ca nu am fost prea chibzuita cu banii si poate ca am avut nevoie de sfaturile parintilor prea des cand aveam 20 de ani.

Cu toate acestea parintii mei au fost acolo. M-au sustinut, m-au inteles, m-au ajutat. Chiar si atunci cand am fost un narcisist in devenire (m-am oprit la timp!) ca orice Millenial care se respecta. Acum ca am ajuns la 30 de ani pot spune ca dinamica dintre mine, mama si tata s-a schimbat. Si am observat acest lucru si la prietenii mei.

Relatia cu parintii de la 20 la 30 de ani inseamna asta: a da si a primi.

Chiar daca incepi sa lucrezi si sa castigi bani de la 20 de ani si devii independent, nu esti inca adult. Sigur, nu mai esti nici copil. E o perioada in care incerci sa “te prinzi” cum functioneaza a fi un “om mare”. O perioada cu multe etape de disconfort. Pe masura ce devenim adulti, relatiile cu parintii de la 20 la 30 de ani se schimba. Drastic. Da, relatia cu parintii de la 20 la 30 de ani s-a schimbat si am identificat 6 etape de evolutie si maturizare:

  1. Cand ai 20 de ani parintii tai sunt super-eroii, salvatorii tai. Cand ai 30 de ani, sunt oameni ca si tine

Relatia cu parintii de la 20 la 30 de ani ajunge la un moment dat la un declic. E aproape palpabila amintirea aceea, ziua aceea cand m-am uitat la mama – eroina mea de pana atunci – si am vazut-o ca pe un om, ca si mine, si nu ca pe o zeita ce are raspunsurile la orice problema. Culmea! Discutam despre sex.

Nu-mi amintesc exact ce discutam, dar am aflat atunci detalii despre viata sexuala a parintilor mei. Da, e posibil si eu sa fi avut atunci exact reactia pe care o ai tu acum: “Iaaaaac, dar nu ma intereseaza!” Atunci am vazut privirea ei, vulnerabila, deranjata de reactia mea. Mi-a spus ca si ea e femeie.

Mi-am dat seama atunci ca da, si mama e femeie, si mama e complexa si are sentimente. Si mama face sex. Si mama poate fi ranita. Am vrut s-o imbratisez si sa imi cer iertare. Dar am facut altceva: de atunci, desi o respect, desi e idolul meu, mama a devenit om, nu super-erou. La fel s-a intamplat si cu tata, caci relatiile cu parintii de la 20 la 30 de ani ii cuprind pe amandoi.

Deodata n-a mai fost figura aceea autoritara. Deodata am vazut presiunile prin care el trebuie sa fi trecut, ca tata, ca sot, ca om.

De indata ce parintii tai devin oameni in ochii tai, ii tratezi in mod diferit: ai mai multa grija sa nu ii ranesti, pentru ca si ei sunt oameni si pot suferi. Iar suferinta provocata de o persoana pe care o iubesti este si mai intensa.

  1. Cand ai 20 de ani, parintii tai sunt figuri cu autoritate in viata ta. Cand ai 30 de ani devin prietenii tai mai in varsta si mai intelepti

Relatia cu parintii de la 20 la 30 de ani se schimba si in ceea ce proveste autoritatea. La 20 de ani ei erau figuri autoritare pentru ca depindeam de ei atat emotional, cat si financiar.

Atunci cand esti dependent de o alta persoana pentru a supravietui, persoana aceea este autoritara. Iar tu te simti dator sa ii faci pe plac, indiferent de cost.

Eu voiam mereu sa-mi impresionez parintii, sa fiu copilul perfect, sa fie mandri de mine. Cand am ajuns la 30 de ani, am devenit independenta. Cariera mea era pusa la punct si aveam mai multa incredere in fortele mele. Tocmai aceasta modificare, aceasta evolutie si maturizare, tocmai aceasta incredere in mine a dus la schimbarea relatiei mele cu parintii mei.

Desigur, le mai cer sfaturi, dar nu mai fac lucruri avandu-i pe ei in minte. Acum sunt niste mentori cool care imi dau oricand un sfat. Acum am devenit eu CEO in viata mea, iar ei sunt consilierii mei, sa zicem 🙂

  1. Cand ai 20 de ani, parintii tai iti dau sfaturi. Cand ajungi la 30, sfarsesti prin a-i sfatui tu pe ei

Si apropo de sfaturi, relatia cu parintii de la 20 la 30 de ani mai cunoaste o etapa de evolutie si maturizare. Daca la 20 de ani o terorizam pe mama cu “Mama, tu cum zici sa fac?”, o sunam non-stop si ii ceream sa ma ajute, la 30 de ani lucrurile s-au schimbat.

Desigur, ea m-a ajutat intotdeauna, dar la 30 de ani am realizat cat de frustrant trebuie sa fi fost pentru ea sa ma asculte, sa-mi dea sfaturi, iar eu sa nu tin cont de ele. Pentru ca, sa fim serioase, la varsta aceea tii cont de vreun sfat?

Ei bine, cand am ajuns la pragul de 30 de ani am inceput sa o intreb alte lucruri: “Mama, tu esti fericita?” sau “Mama, chiar te imbraci cu rochia asta diseara?” Atunci am ajuns la o alta etapa de evolutie si maturizare. Am inceput sa o ghidez eu. Sa o incurajez sa renunte la oamenii toxici din viata ei, sa ii spun ce genti se mai poarta, sa se puna pe primul loc sau sa nu-si mai faca griji ce gateste maine

  1. Cand ai 20 de ani, bei si petreci cu prietenii. Cand ajungi la 30 de ani, parintii tai sunt gasca ta de party

Sunt multe etape de evolutie si maturizare in relatia cu parintii de la 20 la 30 de ani. Si daca la 20 de ani preferam sa petrec cu prietenii, acum renunt oricand la o seara cu amicii sa petrec cu mama si cu tata.

Daca la 20 de ani asteptam furioasa sa se termine cina ca sa fug in club, acum, la 30 de ani, stam la taclale despre rude, prieteni, ii intreb lucruri despre relatia lor de cuplu si discutam despre politica sau despre filme. 20 de ani inseamna sa petreci, sa fii ca restul si cu restul lumii. Sa fii vazuta in clubul acela nou, sa fii super-chic imbracata. 30 de ani inseamna sa iti dai seama cat de obositor e sa faci asta si cat de relaxant e sa petreci timpul cu oamenii pe care-i iubesti.

  1. Cand ai 20 de ani parintii tai isi fac griji mereu in ceea ce te priveste. Cand ai 30 de ani se-nvarte roata: te ingrijorezi tu pentru ei

Cand aveam 20 de ani, parintii ma vedeau ca pe un copil si se ingrijorau constant cu gandul la unde sunt, dar relatia cu parintii de la 20 la 30 de ani evolueaza asa incat usor-usor uita de “Nu m-ai sunat azi-noapte cand ai ajuns acasa!”. Teama ca ceva s-ar putea intampla cu mine a disparut, ba mai degraba as spune ca eu sunt cea care se ingrijoreaza pentru ei.

Ma trezesc de multe ori intebandu-ma “Oare crezi ca tata e fericit?” sau “N-am vorbit cu mama de 12 ore. O fi totul in regula?” Acum am realizat ca nu vor fi langa mine intotdeauna si acum imi este teama ca ii voi pierde.

  1. Cand ai 20 de ani, te streseaza ca te bat prea mult la cap. Cand ajungi la 30 de ani, ti-ai fi dorit sa te cicaleasca mai mult

“Chiar nu putem avea o conversatie fara ca voi sa ma intrebati unde am pensia privata? Eu vreau sa-mi traiesc viata acum! Mai e pan’ la pensie!” Sigur iti este cunoscuta replica aceasta, devremece la 20 de ani o spui destul de des cand vorbesti cu parintii. Dar relatia cu parintii de la 20 la 30 de ani se metamorfozeaza si una dintre cele mai importante schimbari este faptul ca traiesc constient. Sunt constienta ca ei nu ma bateau la cap si incercau sa faca din mine un adult responsabil.

Grija lor m-a protejat si din ea am invatat. Iar acum e randul meu sa le demonstrez ca daca nu cicalesti pe cineva nu il iubesti.