In prag de Paste am in fiecare an bunul sentiment al sperantei, simt odata cu Invierea si mana intinsa pe care o primim de fiecare data, fie ca o meritam sau nu.

In prag de Paste am in fiecare an bunul sentiment al sperantei, simt odata cu Invierea si mana intinsa pe care o primim de fiecare data, fie ca o meritam sau nu.

Cand eram mica am fost invatata de bunica mea cum se traiesc cu adevarat sarbatorile. Cat de important e sa te cureti de ganduri rele, sa renunti la sentimente negative, sa pui de-o parte reprosurile, supararile, ranchiuna, neimplinirile, sa-ti primenesti sufletul ca sa poti primi, pe curat, speranta.
Pentru ca eu asta cred ca ne aduc cu adevarat sarbatorile – fie ca vorbim de Paste sau de Craciun! Ne aduc aminte de speranta. Nu vreau sa intru intr-o discutie religioasa pentru ca e un subiect foarte intim, delicat, ce tine de fiecare individ in parte. Dar cred cu tarie ca, indiferent de cultul caruia ii apartinem, in astfel de momente e bine sa ne aducem aminte de baza noastra.

Invierea fiecaruia dintre noi vine din speranta si iubire

In fiecare an de Paste eu stau impreuna cu familia mea. Nu doar cu familia “de sange”, ci cu toti cei cu care nu am o relatie de rudenie propriu zisa, dar care mi-au devenit atat de apropiati incat ii consider familia mea. Prietenii mei, fina mea senzationala – Emma – prin ochii careia imi retraiesc copilaria cu toate bucuriile si naivitatile ei, oamenii care imi sunt alaturi indiferent de religie, pasiuni sau tara de origine.

Sarbatoarea asta imi aduce aminte de mirosul de cozonac – pe care acum nu il mai facem, dar care mi-a ramas intiparit in minte – de mirosul de liliac si narcise, de primavara adevarata cu toata lumina ei si soarele si caldura timida.

Invierea imi aduce aminte ca deznadejdea e cel mai mare pacat. Sa crezi in puterile tale, sa ai rabdarea binelui, sa nu disperi, sa nu te panichezi, sa nu renunti, sa nu uiti ca se poate, sa nu incetezi sa lupti, sa crezi, sa speri! Totul o ia de la inceput, se sparg muguri in flori, ne regasim cu cei pe care ii iubim, ne aducem aminte de cei care nu mai sunt, dar care nu vor pleca cu adevarat decat atunci cand vom uita de ei…
Ganditi-va, practic nu facem ceva special. Ar putea fi doar o alta duminica in care stam cu totii la masa. Dar nu despre mancare e vorba, nu doar ne conformam unei traditii, ci ne bucuram ca ne avem unii pe altii, ca radem impreuna, ca povestile sunt mai frumoase cand avem cu cine la imparti si greutatile par mai usor de dus.
Va doresc un Paste fericit si linistit, va doresc sa fiti impacati, buni si curajosi!
Christos a inviat!