Weekendul trecut am fost in Dubai. Desi este o destinatie extrem de populara, marturisesc ca nu am fost niciodata tentata sa ajung. De data asta am avut un motiv care m-a dus acolo.

Cumva am o legatura emotionala cu aceasta tara pentru ca este primul loc pe care l-am vizitat dupa caderea comunismului. Credeti-ma, a fost incredibil! Nu numai ca iesem din tara, dar nu ma duceam in Bulgaria sau Germania, ci intr-o tara cu totul si cu totul inedita, cu o alta cultura, alt ritm… alta lume!

Am petrecut acolo o luna impreuna cu mama mea care zbura in Abu Dhabi. Am prins razboiul din Golf, dar inconstienta si inocenta celor 12 ani pe care ii aveam atunci m-au facut sa fiu mult mai atenta la ce era in jur decat la razboiul care nu era tocmai departe.

Mi se parea ireal ce traiesc, parca intrasem intr-o alta lume pentru ca totul era atat de diferit de ce traisem eu pana atunci.

Au urmat alte si alte tari, dar niciodata Dubai, niciodata Emiratele Arabe.

Acum cativa ani circula un e-mail cu imagini de acum 20 de ani din Dubai si cum urma sa arate peste 10 ani. In prima era desert cat vedeai cu ochii, in cea de-a doua destul de multe cladiri, dar in a treia ceva greu de imaginat la vremea aceea.

Am ajuns in Dubai si nu stiam unde sa mai intorc capul. Primele lucruri pe care le-am remarcat au fost dimensiunile cladiririlor, ale mallurilor, hotelurilor, totul era imens, iar sunetul constructiilor continue care devenise deja fundal sonor.

Este ireal ce au putut sa creeze in mijlocul desertului. Cata forta si dorinta de a exploata cat mai mult. Deja a devenit o concurenta cu ce pot face mai mare decat oriunde in lume: au cea mai inalta cladire din lume Burj Khalifa de 880 de metri, cel mai mare mall si cum spuneam hoteluri imense.

La capitolul restaurant, lounge si cluburi gasesti absolut orice iti doresti, orice loc faimos din lume isi are fratele sau sora in Dubai.

Daca vrei un loc in care sa iesi si sa manaci in restaurant minunate, Dubai iti ofera tot ce ai nevoie.

Pentru copii? Cred ca este locul la care viseaza orice copil dupa Disneyland… sau inainte? Aqauparcuri cu delfini, foci cu care inoti sau te imbratisezi, locuri imense de joaca cu inventii care mai de care mai iesite din comun.

Calatorii in desert, plimbari cu camilele, cine traditionale si orice iti poate trece prin mintea acolo gasesti.

Marturisesc ca am fost extrem de impresionata. E intr-adevar ireal ce au construit si cum s-au gandit la fiecare detaliu ca sa faca viata mai frumoasa vizitatorilor indiferent de dorinte, varsta, obiective, orientari.

Marturisesc ca ceea ce m-a incantat cel mai mult a fost ziua in desert in care am simtit linistea desertului, sunetul vantului si am simtit traditiile. Am inceput sa prefer din ce in ce mai mult natura in schimbul cladirilor de beton perfect construite.

Mi-a fost dor sa vad pomi, verdeata si parcuri. Poate ca erau, dar eu nu am ajuns la ele… si nici la mare… de data asta 🙂