Pages: 1 2

Desi am fost crescuta cu sertarul de medicamente la indemana, acum am ajuns sa-mi rezolv problemele de sanatatate prin medicina holistica.

Desi am fost crescuta cu sertarul de medicamente la indemana, acum am ajuns sa-mi rezolv problemele de sanatatate prin medicina holistica.


Inainte de a va dezvalui modul in care am ales sa-mi tratez corpul si mintea, va spun din start ca sanatatea e una dintre cele mai mari responsabilitati pe care o avem si ca nicio clipa nu putem privi cu superficialitate acest subiect.
Cred cu tarie ca nu un ceai ne stopeaza o boala, ci studiile, experienta si profesionalismul unor specialisti.
Ce vreau sa va povestesc insa are legatura cu ce se intampla inainte de a ajunge la acesti specialisti. Da, cred ca medicina alopata este cea care ne poate da foarte multe solutii. Dar mai cred si ca medicina holistica ne poate ajuta sa nu ajungem sa cautam aceste solutii.
Desi suna a cliseu, o sa-l repet si eu: mai bine prevenim decat sa tratam.

Inainte de a trata un efect ar trebui sa ne intrebam care e cauza lui

Iar eu exact asta fac dupa ce am avut mai multe probleme de sanatate care m-au obligat sa gasesc cele mai eficiente rezolvari.
Probabil stiti ca recent am avut un accident de masina. Nu a fost ceva grav, dar mi-a reamintit de un lung sir de suferinte si mi-a readus in atentie grija pentru starea corpului meu. Asa ca am reinceput o serie de tratamente – asyra, ozonoterapie si analiza prin biorezonanta, proceduri incredibile care ma ajuta enorm si despre care am sa va povestesc intr-un text viitor.

Pasiunea pentru pastile

Desi acum ma regasesc perfect in aceste moduri alternative de diagnostic si tratament, va spun sincer ca ani de zile am investit in farmacii.
Am trait intr-o familie care credea cu sfintenie in “institutia medicamentului”: la noi in casa exista un sertar plin de cutii, cutiute, fasii, flacoane de pastile pe care toti membrii familiei le consumau la primul simpton ingrijorator.
Desigur, majoritatea “diagnosticelor” erau puse de pacientii insisi sau de “doctorii casei” – adica de mama sau de matusile mele – si astfel practicam intr-o veselie automedicatia. Nu recomand nimanui asa ceva!
“Vai, te doare capul? Ia pastila cutare!”. “Aoleu, sigur ai o nevralgie, indigestie, migrena sau e clar ca ai probleme cu fierea, ficatul, sinusurile sau articulatiile. Daca nu ai nici una dintre aceste problme, ia totusi pastila asta, sigur iti face bine! Oricum, stai linistita, imediat mergem la spital!”- cam asa stateau lucrurile, de care acum fac haz de necaz.
Apoi, chiar si dupa ce nu am mai fost copil, am continuat sa apelez la ele. Ce faceam de fapt? Tratam efectele, nu cauza. Pentru ca nu eram invatata sa o caut.

Somatizarea, semnalul de alarma

Acum tratez bolile in directa dependenta cu starea mintii si a sufletului. Cred ca trupul uman e foarte destept si are un sistem de aparare foarte bine pus la punct. Trebuie doar sa invatam sa descifram mesajele pe care ni le da. Multe dintre suferintele noastre se rezuma la somatizare. Ceea ce simtim pe interior are un efect la exterior!
In urma cu cativa ani m-am ales cu niste hernii la spate. Munceam enorm in acea perioada. Ma trezeam la ora cinci dimineata si ma culcam dupa miezul noptii. Nu mancam corect, nu beam suficient de multa apa, nu faceam sport dupa un program bine gandit.
Totul era haotic, totul era dus la extrem si totusi continuam. Stateam foarte mult timp incaltata cu pantofi cu tocuri foarte inalte, nu ma odihneam suficient, nu-mi faceam analizele regulat, nu-mi monitorizam in niciun fel starea corpului.
Dupa un rastimp in care m-am neglijat complet pentru a duce la indeplinire toate responsabilitatile care imi erau date, am inceput sa am dureri de spate. La inceput mai rare si mai putin dureroase. Cu cat insa le ignoram, cu atat se intensificau.
In fiecare dimineata imi spuneam “Gata, maine o sa merg sa vad ce am!”. Pana la urma nu am mai mers sa vad pentru ca nu am mai putut sa merg deloc! Da, am fost nevoita sa stau imobilizata la pat cateva zile, am aflat pe pielea mea cat de cumplit e sa fii total dependent de ajutorul celorlalti pentru ca propriul tau corp nu te mai ajuta! Si asta doar pentru ca eu singura am ignorant strigatele de ajutor ale trupului meu.

Cum am incalcat interdictiile

Usor, usor, problema s-a rezolvat, doar ca medicul mi-a interzis sa mai fac anumite miscari daca voiam ca suferintele sa nu recidiveze. Stiind prin ce am trecut, am ascultat interdictiile cu sfintenie.
Pana in ziua cand am ajuns in India! Intr-o zi eram la niste cursuri de yoga si am fost nevoita sa-i spun instructorului meu ca nu voi executa o parte din exercitiile pe care mi le arata pentru ca implica niste miscari pe care nu am voie sa le fac. M-a privit contrariat si amuzat deopotriva. Nu intelegea de ce!I-am spus toata povestea, dupa care mi-a spus si el o poveste. A corpului meu.M-a intrebat cat de echilibrata eram in perioada cand am avut problemele cu spatele.
Nu ii marturisisem nici o mica parte din ritmul de viata pe care il aveam atunci si deja ma privea uimit. “Cum vrei un corp ascultator, cand tu nu te porti frumos cu el?”… Da, oare cum ne nu ma gandisem asa?!
Ei bine, acolo am aprofundat subiectul somatizarii si acolo am inteles cat de important e sa cautam cauza problemelor pe care le avem si nu doar efectele. Atunci corpul meu cedase pur si simplu din cauza supra-solicitarii!
Fiind in India, eram atat de linistita, traiam intr-o armonie profunda, iar sufletul si mintea mea erau asa de echilibrate incat am putut face toate exercitiile de yoga – si inca le fac! – fara sa-mi agravez cu absolut nimic starea coloanei vertebrale. Da, medicul imi recomandase sa nu mai fac niciodata anumite miscari! Ei bine, le-am facut pentru ca intre timp avusesem grija ca trupul meu sa aiba tot ce are nevoie – de la o alimentatie corecta la odihna, hidratare si atentie!

Iata ce solutii am gasit in Romania:

Pages: 1 2