“Dar este oare un om serios?”.  “Chiar  vrea o relatie stabila?”. In general, acestea sunt primele intrebari pe care clientele care vin la agentie ni le adreseaza atunci cand le facem prima propunere de de intalnire.  

Ideea de a scrie acest articol mi-a venit dupa ce mi-am amintit de una dintre fostele cliente ale agentiei noastre. Tocmai mi-a scris un e-mail in care imi spunea ca relatia pe care o are de un an si jumatate cu barbatul pe care l-a gasit cu ajutorul agentiei este in pragul oficializarii.

Ca lucrurile au mers in directia buna, ca se simte multumita si implinita cu relatia pe care a construit-o impreuna cu partenerul ei, in aceasta perioada de timp.

Astfel de mesaje, pe mail, pe Facebook sau pe telefon primesc destul de des. Este un semn ca munca noastra da rezultate si este apreciata. Dar cazul acestei cliente, pe care o voi numi generic, X, este cu totul aparte.

Este aparte pentru ca a venit la agentie extrem de tematoare si suspicioasa. Nu in privinta seriozitatii muncii noastre, ci in privinta barbatilor si a relatiilor, in general. Domnisoara in cauza – varsta ei o situa in generatia 35 + –  avea in spate un sir lung de dezamagiri.
Nu mai credea ca exista barbati dornici de o relatie stabila. Isi pierduse speranta ca mai sunt barbati care sa isi doreasca o familie, copii, stabilitate. A venit la noi cu mari indoieli si chiar imi amintesc ca a spus ceva de genul “Am zis, totusi, sa incerc si asta, desi nu imi pun mari sperante”.

Era atragatoare fizic, dar avea o tristete intiparita pe chip, probabil urmare a gustului amar al deceptiilor pe care le suferise. La prima noastra sedinta a zabovit mult asupra descrierii dezamagirilor care o marcasera. Cel mai mult a afectat-o despartirea de logodnicul alaturi de care traise doi ani si care avea sa descopere, era implicat, in paralel, alta relatie.
Da, locuiau impreuna de doi ani, dar acest barbat avusese timp sa se strecoare, sa isi faca timp si pentru “a doua”. La aceasta “concurase” fara sa vrea si ea, spunea X, pentru ca era ocupata sa lucreze pana seara tarziu la compania privata unde era angajata, timp in care el, bugetar fiind, se cam plictisea. Si uite-asa, ca sa ii treaca plictiseala, logodnicul ei si-a umplut timpul stand pe Facebook si agatand ceea ce era “ofertant” si “disponibil”.

Am dus multa munca de lamurire cu X, care, suspicioasa cum era, inainte de fiecare intalnire pe care i-o propuneam, devenea anxioasa si isi punea inutil o serie de intrebari despre viitorul posibil partener de viata.

Tiparele comportamentale ne tin pe loc

Ulterior am realizat ca acel eveniment din trecut a marcat-o asa de tare pe X incat acesta crease un tipar comportamental care o impiedica sa gaseasca ceea ce cauta. Am realizat ca anticiparea unui lung sir de esecuri transforma in esec  toate intalnirile pe care le avea cu barbatii care doreau sa o cunoasca.

Astfel, am inteles, prin cel mai viu exemplu, ca gandirea negativa formata in jurul unei experiente traumatizante  poate determina o persoana sa confere semnificatii proprii, teribile, inspaimantatoare, evenimentelor din viata sa. Odata structurate aceste convingeri, ele ii vor determina modul de procesare al informatiilor, influentand felul in care persoana va gandi, simti si actiona.

Abia cand a constientizat acest lucru, X a inceput sa priveasca cu ochi “binevoitori” si acordand “ credit” persoanelor pe care le-a intalnit prin intermediul nostru. Corolarul acestei povestioare este: lasati deoparte acel bagaj emotional care va impiedica sa evoluati! Constientizati-va temerile si lucrati cu ele, pentru a le “pierde” pe parcurs! Cunoasterea persoanei de langa tine incepe prin a te cunoaste intai pe tine insati! Cu cat te cunosti mai bine,  vei atrage ce este bun in viata ta!

Daca ti-a placut acest articol, da like paginii noastre de Facebook si vei gasi acolo si mai multe astfel de articole!