Poate iti doresti prea mult sa se puna in genunchi si, vadit emotionat, sa iti declare iubire vesnica. Si il presezi, crezand ca i se va aprinde beculetul, dar el sta confortabil in intunericul temerilor sau nesigurantei si inca nu face marele pas. Oare de ce? Stii deja raspunsul, chiar daca nu iti recunosti nici tie asta, si totusi inghiti in sec si speri la finalul fericit.

Nu te (mai) iubeste sau inca nu se simte pregatit sa se dezlipeasca de fustele mamei sau de statutul de burlac, ii este frica de angajamentele pe termen lung, nu vrea copii sau nu ii place pe ai tai? Si inca n-am terminat: asteapta ceva mai bun, se teme ca lucrurile sa nu se schimbe, vrea sa-si termine studiile, mai are nevoie de timp sa stranga bani sau exista discutii in privinta religiei? Sunt sigura ca esti in tema si cu alte motive, iar pe unele din ele le-ai auzit chiar din gura celui drag.

As vrea sa-ti pot spune motivul real pentru care nu o face, cum de altfel as vrea foarte mult sa nu mai ai acel nod in gat de fiecare data cand esti pentru a nu stiu cata oara domnisoara de onoare la nuntile la care sunteti invitati. Iubitul tau se face ca nu vede cand prinzi buchetul si tu ai renuntat sa te mai duci sa „calci“ pe celelalte domnisoare de onoare, caci, vorba aia, ai deja o varsta si, in plus, nu esti ca tipele acelea disperate ce par ca si-au planificat nunta inca dinainte de a se naste. E o scuza buna, nu-i asa?! Si atunci, de ce totusi te doare? Sa fie presiunea societatii, ideea ca nu se vede pentru totdeauna cu tine in asternut sau ca, de fapt, te temi ca asteapta ceva mai bun?

Stiu cum e sa-ti vezi prietenele toate facand acest pas, ba chiar dand nastere primului copil, si intemeindu-si o familie in adevaratul sens al cuvantului. Un sentiment de invidie te-ncearca, chiar daca le doresti tot binele din lume. Iti spui ca tu esti independenta, ca ai mult mai multe lucruri de castigat daca nu esti luata cu acte si ca nu e graba sa te mariti. Chiar crezi asta sau te minti?

Si-apoi, ma-ntreb, de ce nu l-ai cere tu de sot, daca iti doresti sa mergi spre altar la bratul lui? Din cate stiu eu, barbatii inca nu au pus monopol pe inelul de logodna. Aaaa, asta e o alta discutie, esti prea orgolioasa, vrei povestea cu print si cal alb sau scenariile de film, vrei ca el sa fie cel care te salveaza cu acte in regula din vicisitudinile singuratatii si sa cada, glorios, la picioarele tale? Gandeste-te mai bine!! S-a mai strecurat inca ceva in tenebrele fiintei tale: ti-e frica de refuz cum de altfel ti-e groaza ca nu este el alesul si ca ai pierdut atatia ani si ai investit intr-o relatie, aparent, fara viitor.

Cine citeste acest articol ar putea sa imi reproseze ca eu ma aflu in categoria fetelor seduse si abandonate la capitolul maritis. Am fost, o singura data, si am ramas cu urme adanci. Dar nu pentru ca el ar fi fost de vina, ci pentru ca eu am impins limitele unei relatii pana la extrem si am vrut ceva imposibil. As fi suferit enorm, realizez de abia acum, si n-as fi stiut ce inseamna adevarata fericire in doi. Dar ca sa imi dau seama de asta, a trebuit sa fac greseli, sa plang, sa ajung aproape de prapastia deznadejdii si sa o iau de la capat fara sa mai cred in fericire.

Acum port un inel de logodna si stii cand s-a intamplat sa-l primesc? Atunci cand nu l-am mai asteptat, cand am fost sincera cu mine si mi-am zis ca as sta alaturi de acest om chiar si fara certificat si inel si, cel mai important, nu am mai pus presiune pe mine si nici pe el. Lacrimile care au curs cand mi-a spus ca ma vrea jumatatea lui cu acte in regula au sters machiajul si au lasat sa se vada fericirea de pe chipul meu. Insa repet: a fost neasteptat, relaxat, de parca lucrurile au fost scrise intr-o carte invizibila a timpului. Nu degeaba se spune ca lucrurile bune vin cand te astepti mai putin!

In loc sa iti spun de ce te nu cere in casatorie, iti propun un alt dialog. Un dialog al sinceritatii cu… tine. Gandeste-te de ce vrei sa te mariti, in primul rand, si apoi de ce vrei sa il alegi chiar pe el. Scoate din ecuatie presiunea sociala, rochia alba si tocurile cui pe care le ai in minte, dar si barfele care iti intiparesc nemultumirea pe chip. Tu esti pregatita sa te mariti? Iar daca da, ce mai conteaza un an, doi, trei, daca omul de langa tine este alesul, cel care te completeaza si care te implineste? Asta, bineinteles, in cazul in care chiar crezi ca asteptarea merita si ca el este, la drept vorbind, cel pe care il doresti langa tine o viata intreaga.

Pentru ca, si cu asta inchei, singurul lucru mai grav ca atunci cand nu te cere de nevasta este sa o faca nu pentru ca te iubeste, ci pentru ca ii e mila de tine sau pentru ca nu vrea sa ramana singur.

Foto: Guliver

Citeste si: E pregatit sa te ceara in casatorie? Iata semnele!.

Daca ti-a placut acest articol, da like paginii noastre de Facebook  sau aboneaza-te la newsletter si o sa gasesti acolo si mai multe astfel de informatii!